Social Democraţia

Social democraţia vorbeşte despre libertate încă de la începuturile ei. Libertatea individuală se poate dezvolta cel mai bine într-o democraţie, pentru că democraţia este modul de viaţă al libertăţii. Vrem să avem curajul pentru „mai multă democraţie”. Ca social democraţi ne îndreptăm însă critic asupra stadiului actual al democraţiei din România.

Trebuie să reparăm rapid ceea ce cetăţenii români au pierdut în materie de liberate şi democraţie în ultimii ani şi să găsim căi noi pentru revitalizarea participării democratice în toate domeniile vieţii.

Libertatea, dreptatea şi solidaritate sunt valori fundamentale ale social-democraţiei şi au nevoie de un cadru democratic în care să poată fi exprimate. Noi toţi ne putem dezvolta ca indivizi, doar într-un cadru constituţional democratic, fără limitări.

Limita libertăţii fiecăruia dintre noi este responsabilitatea faţă de libertatea celuilalt.

Într-o democraţie, cetăţenii îşi asigură solidar, unul altuia, acelaşi grad de libertate.

Într-un stat democratic, cetăţenii  pot să participe liber, atât la discuţiile politice, cât şi la  decizii. Libertatea nu este însă doar un drept, ea este şi o obligaţie. A fi cetăţean este un mod activ de viaţă. Libertatea înseamnă şi efort personal, înainte de a te putea bucura de ea.

Pentru ca oamenii să poată lua parte liber la deciziile democratice, este nevoie de asigurarea unor premise favorabile din punct de vedere material şi cultural şi aceste premise sunt incluse în obligaţia de solidaritate între cetăţeni. Societăţile democratice trăiesc prin faptul că le permit cetăţenilor lor să participe activ la viata politică. Aceasta este o condiţie sin equa non a democraţiei sociale.

Democraţia are nevoie şi de instituţii. Democraţia are nevoie de un stat capabil de acţiune. Atunci când statul slăbeşte, slăbeşte în acelaşi timp şi democraţia. Democraţia nu este doar un principiu de organizare, este o formă de viaţă, care se bazează pe respect şi toleranţă reciprocă.

Starea democraţiei în România

Există destule semnale că democraţia în România a pierdut din forţă. Nu este însă clar dacă avem de a face cu o criză a partidelor, care sunt înlocuite de iniţiative individuale, sau dacă într-adevar modalităţile de participare ale fiecărui individ la deciziile democratice se reduc. Din ce în ce mai mulţi oameni se arată nemulţumiţi de modul lor de viaţă.

Viteza de dezvoltare a economie şi viteza de dezvoltare a democraţiei sunt diferite, iar asta pune democraţia sub presiune. Fundamentaliştii pieţelor îi aruncă în cârcă faptul că nu ar fi destul de eficientă pentru o economie modernă. Pe de altă parte, adaptarea la o economie globală lasă mai puţină libertate politicilor legitimate democratic naţional.

Noi considerăm că acţiunea individuală este îndreptată doar spre maximizarea proprie, si duce la slăbirea valenţelor democratice. Criza economică, inegalitatea socială, izolarea elitelor, adâncirea polarizării sociale creează sentimentul inutilităţii participării. Politica, mass-media şi economia sunt dominate de un grup restrâns de persoane, cu pregătire şi nivel economic peste medie.

Mediul public politic tinde să devină spectacol şi asta trebuie să ne îngrijoreze. O democraţie viabilă poate să existe doar dacă toţi cetăţenii pot participa la viaţa politică, dar au şi şansa de a avea succes în ea.

PSD doreşte să opună paternalismului populist, o iniţiativă democratică!

Vrem să pornim o dezbatere despre şi cu cetăţenii. Este vorba despre democraţie vie, la locul de muncă, în instituţii, în spaţiul public şi în adunările politice.

Tocmai tema „democraţie şi libertate” este cea mai potrivită pentru a apropia şi a integra în viaţa de partid cetăţenii interesaţi. În acelaşi timp, dorim să construim un dialog cu societatea civilă, activiştii pe internet şi alte grupe de cetăţeni care până acum au ales să tacă în spaţiul public. Scopul nostru este să luptăm împotriva ignorării acestor categorii de către politică şi distanţării de democraţie, şi să opunem inerţiei lui „merge şi aşa” şi „nu contează”, o politică menită să susţină democraţia trăită.

Întrebări fundamentale:

1.Participarea democratică

Participarea la deciziile politice este o unitate de măsură pentru deschiderea şi susţinerea democraţiei. Participarea în politică are loc în multe domenii, în parlament şi consilii locale, în partide şi în organizaţii neguvernamentale, în implicarea la dezbaterea publică, în mass-media sau în alte forme de iniţiative cetăţeneşti.

A vorbi despre participare nu este o chestiune formală. Există în România o mulţime de dovezi de îngrădire ale modalităţilor de participare, în ciuda unei deschideri formale. De remarcat ar fi că, în ultimii ani, participarea la alegeri scade în mod constant. Evident, pentru aceasta există multe cauze, dar, cu siguranţă, mulţumirea conaţionalilor noştri faţă de situaţia din ţară nu constituie una dintre ele. Mai degrabă de vina ar putea fi, în unele cazuri, privatizarea alegerilor, devenite în comunităţi o afacere în grup închis.

Mulţi cetăţeni consideră posibilitatea de participare democratică ca fiind restrânsă. Ei nu mai cred în egalitatea între cetăţeni, deoarece interesele economice din ultimii ani le-au arătat altceva. Ei au senzaţia că din ce în ce mai multe decizii sunt luate aparent în logica lipsei de altă alternativă sau sunt impuse de interese de grup. În ultimii ani, toate deciziile guvernului sunt prezentate ca soluţii ultime în faţa iminenţei unui dezastru şi este din ce în ce mai greu pentru cetăţeni să îşi formeze o opinie proprie asupra diferitelor probleme.

Întrebările noastre sunt:

-        De ce scade participarea în alegeri?

-        Vom mai avea alegeri corecte?

-        Mai există democraţie parlamentară?

-        Ce relevanţă pentru participarea democratică au diferenţele de exemplu dintre bărbaţi şi femei, dintre bogaţi şi săraci, dintre tineri şi vârstnici, dintre orăşeni şi cei care locuiesc la sat, dintre oameni cu pregătire diferită?

-        Mai au cetăţenii încredere că prin deciziile lor pot să participe la deciziile care le definesc destinul comun?

-        Există un primat al democraţiei în conflict cu logica economică?

-        Funcţionează o participare egală a tuturor cetăţenilor în democraţia parlamentară?

-        Cum asigurăm un stat democratic şi participativ?

-        Avem nevoie de noi elemente participative cum ar fi plebiscitul/referendum sau o participare online, pe internet?

-        Avem nevoie de votul majoritar?

-        Cum stăm cu asigurarea individuală  a condiţiilor materiale şi culturale pentru democraţie?

-        Ce ofertă de formare politică avem?

-        Cum se comportă democraţia noastră cu inamicii ei, în mod special cu populismul şi extremismul de dreapta?

2. Democraţie socială şi economie

Ca social-democraţi vedem în actuala criză economică şi o provocare pentru democraţie. Mulţi cetăţeni se întreabă de ce guverne alese democratic nu au reuşit să domesticească marile pieţe financiare internaţionale. Rămâne de văzut dacă democraţia va reuşi să nu îşi rupă dinţii în criza economică, ci dimpotrivă, să se întărească, să reglementeze pieţele şi să garanteze că costurile crizei vor fi suportate şi de cei care au cauzat-o.

În ultimele decenii, ne-a fost creată senzaţia că s-ar afla într-un raport cel puţin încordat. Mulţi fundamentalişti ai capitalismului liberal văd între dezvoltarea economică şi democraţie chiar o contradicţie sau, cel puţin, o ierarhie. Pentru ei a fost mai importantă dereglemantarea pieţelor sau privatizarea, decât participarea la deciziile democratice. În această logică, din ce în ce mai multe decizii politice au fost privatizate. În această logică, şi numai în aceasta, democraţia este un produs al economiei de piaţă. În mintea lor, democraţia nici măcar nu este necesară pentru funcţionarea pieţelor şi a societăţilor. Mulţi aşa-zişi economişti  îşi iau ca model de succes state unde „participarea democratică” este strict controlată.

Criza economică pe care o traversăm ne învaţă însă altceva: pieţe nereglementate nu generează, pe termen lung, o creştere constantă, şi nici nu sunt economic mai bune. Dimpotrivă, ţările care trec prin criză cu sacrificiile cele mai mici sunt ţări în care pieţele sunt mai bine reglementate, în care regulile pentru piaţa muncii sunt mai stricte, în care cei dezavantajaţi sunt susţinuţi de stat.

Social-democraţii înţeleg dreptatea socială şi participarea democratică nu ca pe o piedică în calea economiei, ci, dimpotrivă, ele sunt cadrul şi scopul economiei sociale de piaţă.

Dreptatea socială şi participarea democratică garantează că economia nu este direcţionată de speculaţii incontrolabile, care degradează viaţa umană la nivel de marfă.

Ne interesează, de aceea, ce domenii ale vieţii umane şi ce bunuri publice trebuie scoase din logica economică, în aşa fel încât să putem trăi liber.

Întrebările noastre sunt:

-                 În ce măsură democraţia suferă de distribuţia inegală a bogăţiei şi sărăciei? Inegalitatea este o piedică în calea participări?

-                 Cum asigurăm premisele materiale şi culturale ale democraţiei – un trai decent şi o educaţie cât mai largă?

-                 Ce consecinţe au globalizarea, respectiv europenizarea pieţelor, pentru democraţie?

-                 Există un primat al politicii?

-                 Cum ar putea să arate o formă modernă a unei economii democratice?

-                 Trebuie şi poate să existe un acces democratic la resursele naturale?

3. Libertatea şi noile medii de comunicare

Libertatea de exprimare este dintre cele mai importante drepturi cetăţeneşti. Nivelul ei spune multe despre gradul de libertate ale unei societăţi. Libera opinie există numai fără o presiune a statului.

Libertate de opinie nu este însă ameninţată doar de dictatori sau de populism.

Libertatea de opinie nu este comodă. Nu tuturor le place să-i contrazici şi destui cetăţeni nu se obosesc să se preocupe de probleme complicate ale vieţii publice. Oferta complexă de surse de informaţii şi canale de comunicare nu aduce automat un câştig pentru libertate. Mai multe posturi TV nu înseamnă o societate mai liberă.

Dezbaterile libere pe probleme sociale şi economice nu sunt întotdeauna uşor de digerat. Vedem asta zilnic când deschidem televizorul sau cumpărăm un ziar: informaţia este înlocuită cu  divertismentul.

Libertatea de opinie este însă lipsită de însemnătate, atunci când temele importante nici măcar nu mai trec de perdele de fum sau de divertismentul aducător de rating.

Şi instituţiile din mass-media au o parte de responsabilitate. Oamenii sunt liberi doar atunci când se pot orienta. O condiţie premergătoare este multitudinea de surse de informare şi diversitatea informaţiilor, nu doar la posturile publice, ci şi în mediile private sau în internet. Considerăm concentrarea presei scrise, a televiziunilor şi radiourilor, dispariţia din ce în ce mai mult a ziarelor, un pericol la adresa discursului democratic. Acelaşi lucru este valabil şi pentru noile generaţii de jurnalişti, dintre care mulţi au învăţat meşteşugul comunicării, dar au din ce în ce mai puţine convingeri democratice, cunoştinţe sociale  sau convingeri politice.

Noile medii oferă, aparent, o infinită libertate a informării şi comunicării. Dezvoltarea internetului deschide noi modalităţi de participare şi de informare. Utilitatea acestora depinde şi de modul în care vom desena cadrul de dezvoltare al mediului online.

Prin privatizarea şi monopolizarea informaţiei pe plan mondial, prin construirea şi controlul din ce în ce mai multor baze de date se nasc noi pericole pentru libertate şi democraţie, pericole la care politica trebuie să găsească răspunsuri.

Conceptul de stat poliţienesc devine din ce în ce mai actual prin dezvoltarea modalităţilor tehnice de a institui profile de mişcare, recunoaştere individuală, reclame targetate etc.

De aceea, ne întrebăm:

-                 Cum putem, ca societate, să folosim şansa noilor medii şi să evităm riscul fragmentării mediului public?

-                 În ce măsură, gândirea publică şi acţiunea politică sunt influenţate de web 2.0?

-                 Cum pot fi folosite modalitaţile de participare pe care le deschide internetul?

-                 Cum pot fi organizate online dezbateri serioase?

-                 Cum putem evita concentrarea media, monopolizarea, logica consumistă, izolarea şi monitorizarea individuală?

-                 Cum putem evita ca noile tehnologii să fie folosite pentru subminarea democraţiei? (aceeaşi tehnologie care duce la transmiterea informaţiei, poate fi folosită şi pentru înregistrări telefonice, monitorizare, etc.)

-                 Ce noi polarizări creează digitalizarea lumii în care trăim?

-                 Putem invita mass-media la un dialog despre participarea la succesul democraţiei?

4. Obstacole în activitatea politică

În conformitate cu art 8, alin (2) din Constitutia României “Partidele politice .. contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor”, iar conform art 2 din Legea partidelor politice nr.14/2003 “ Prin activitatea lor, partidele politice promoveaza valorile si interesele nationale, pluralismul politic, contribuie la formarea opiniei publice, participa cu candidati in alegeri si la constituirea unor autoritati publice si stimuleaza participarea cetatenilor la scrutinuri”.

Scopul partidelor şi al politicii este cel de a servi voinţei cetăţenilor şi nu unor interese parţiale de grup. Mulţi conaţionali se îndoiesc, însă, de deschiderea internă a PSD.

 

Ne întrebăm, astfel:

-                 Cui aparţine politica, cetăţenilor sau economiei?

-                 Cat de transparente sunt partidele?

-                 Funcţionează partidele ca voce a cetăţenilor şi ca actor în formarea voinţei politice?

-                 Îşi îndeplinesc încă partidele sarcina în recrutarea conducerii politice?

-                 Cât de democratic se consideră PSD-ul şi cât de democratic îl consideră ceilalţi?

-                 Limbajul şi ritualurile vieţii de partid fac PSD-ul, la fel ca alte partide, un partid închis?

-                 Cum stăm cu democraţia internă în PSD?

-                 Cum stăm cu transparenţa în PSD?

-                 Reuşim să ne luăm în serios activitatea?

-                 Cum poate fi limitată influenţa grupurilor de interese?

-                 Cât de interţesute sunt politica şi economia?

 

5. Relaţia încordată dintre libertate şi siguranţă

 

Statele trebuie să facă faţă unor noi provocări pentru siguranţa cetăţenilor. Formelor noi de criminalitate organizată, criminalitate pe internet, violenţă politică, formelor asimetrice în care se poartă războaiele în întreaga lume, nu li se pot opune mijloace tradiţionale militare sau poliţieneşti.

Astfel au luat naştere noi instrumente ale politicii naţionale de securitate. Mulţi cetăţeni se tem că astfel le sunt limitate, în mod nenecesar, drepturile fundamentale. Noua politică de securitate îşi are, de aceea, locul pe bancul de probă.

Ce este realmente necesar pentru lupta împotriva terorismului şi ce este limitarea libertăţii individuale? Nu cumva măsurile aşa-zis preventive, ca de exemplu stocarea datelor utilizatorilor de internet, sunt supradimensionate? La fel cum, de exemplu, este supradimensionată creşterea exponenţială a numărului de înregistrări ale convorbirilor telefonice? Limitarea dreptului de întâlnire şi controlul manifestărilor publice se încadrează în aceeaşi logică cu cea controlului mass-media. Şi din punctul nostru de vedere aceasta nu este o logică democratică.

Asistăm aproape zilnic cum prin tot felul de reglementări guvernul înţelege să limiteze drepturi constituţionale fundamentale şi considerăm importantă o discuţie asupra limitării acestor drepturi (în contextul posibil al introducerii limitărilor acestora în texte constituţionale, ca de exemplu în Ungaria).

Întrebările noastre:

-                 Cum putem asigura într-o democraţie protecţia cetăţenilor fără a le limita libertatea individuală?

-                 Cum puteam asigura drepturile personale şi cum putem asigura astăzi protecţia datelor personale?

-                 Mai este încă  justificată  limitarea  drepturilor fundamentale decisă după 11 septembrie 2001?

-                 Cum se împacă sacrificiul soldaţilor români pe fronturile internaţionale, cu ideea de democraţie?

-                 Cum ne asigurăm că deciziile despre război şi pace rămân, în continuare, legitimate democratic?

 

Descarca fisierul .doc

Descarca fisierul .pdf