Sub pretextul crizei economice, PDL şi sateliţii săi politici au luat cu asalt Statul Social, dorind  din răsputeri distrugerea acestuia. Acesta este principalul obiectiv politic al actualei majorităţi guvernamentale, conduse în mod direct de Traian Băsescu.

Criza mondială este utilizată de regimul Băsescu drept scuză pentru mascarea incompetenţei, nepriceperii şi corupţiei generalizate pe care o patronează PDL. Actuala putere este vinovată de împingerea în sărăcie a peste 6 milioane de români. A distrus clasa mijlocie şi, în special, antreprenoriatul român. Regimul Băsescu a concentrat avuţia naţiunii în mâinile unui grup restrâns de clienţi politici, „abonaţi” la contracte publice oneroase. 

Statul Social, ridicat în România şi Uniunea Europeană la rang de principiu constituţional, înseamnă asumarea de către noi toţi – prin intermediul Statului – a obligaţiei de a asigura prin măsuri economice şi sociale un nivel de trai decent pentru cetăţeni şi, în acelaşi timp, de a garanta că drepturile fundamentale sunt respectate, fără discriminare.

Statul Social nu este un moft ideologic, ci este o responsabilitate constituţională. Potrivit Constituţiei României, statul trebuie să asigure, prin măsurile economice şi sociale, un nivel de trai decent pentru cetăţeni, să asigure condiţii pentru ca drepturile sociale să fie pentru toţi cetăţenii, fără discriminare. Legea fundamentală a României conţine şi obligaţia de solidaritate a statului faţă de cei mai dezavantajaţi.

Conform Tratatului de la Lisabona, „Uniunea (…) acţionează pentru dezvoltarea durabilă a Europei, întemeiată pe o creştere economică echilibrată şi pe stabilitatea preţurilor, pe o economie socială de piaţă cu grad ridicat de competitivitate, care tinde spre ocuparea deplină a forţei de muncă şi spre progres social, precum şi pe un nivel înalt de protecţie şi de îmbunătăţire a calităţii mediului. Aceasta promovează progresul ştiinţific şi tehnic. Uniunea combate excluziunea socială şi discriminările şi promovează justiţia şi protecţia sociale, egalitatea între femei şi bărbaţi, solidaritatea între generaţii şi protecţia drepturilor copilului.” (art.3).

În România, propagandiştii puterii actuale dezinformează zi de zi, ceas de ceas şi în proporţii de masă. A sosit momentul să ieşim din minciună. Este vremea adevărului:

NU Statul Social se află la rădăcina crizei economice globale, ci marile bănci şi corporaţii, care în numele mitologiei „pieţelor care se autoreglementează” au transformat speculaţia în esenţa capitalismului financiar[1].

NU politicile solidarităţii sunt cauza crizei economice, ci lăcomia fără margini mascată sub numele principiului „asumării riscurilor”.

NU cei mulţi şi săraci sau clasa de mijloc au fost principalii beneficiari ai creşterii economice în vremuri de prosperitate, ci „pisicile îmbuibate ale capitalismului” care au acumulat profituri uriaşe prin speculaţii financiare neruşinate şi menţinerea unor salarii de mizerie pentru angajaţi.

NU Statul Social este cauza principală a îndatorării uriaşe a statelor în Europa, ci acţiunea guvernelor pentru a salva de la faliment băncile ce s-au aventurat în speculaţii nesăbuite. Europa şi România sunt în criză pentru că reprezentanţii capitalismului speculativ financiar doresc să continue politica de privatizare a câştigurilor şi de socializare a pierderilor. „Unii cu câştigurile, alţii cu pierderile” este deviza celor care doresc să distrugă Statul Social doar pentru a-şi menţine ei câştigurile. Statul Social este pus în pericol de forţele egoismului rapace, justificat prin mitologia absurdă a „pieţelor perfecte”, ce se autoreglează.

În faţa asaltului furibund al PDL asupra Statului Social, PSD se declară apărătorul responsabil al valorilor solidarităţii şi justiţiei sociale. Înţelegem să apărăm cu orice preţ Statul Social responsabil, deoarece NU suntem de acord cu politicile absurde şi iresponsabile ale PDL:

○   menţinerea unui nivel scăzut de salarizare, pentru a obţine competitivitate prin aşa-numitul „dumping social”[2]. Niciun stat european nu îşi construieşte viitorul dorind să menţină salariile scăzute, ci are ca obiectiv realizarea unei economii performante, bazate pe cunoaştere;

○   supraimpozitarea muncii şi subimpozitarea capitalului, cu predilecţie a câştigurilor din activităţi speculative;

○   dezechilibrarea raporturilor dintre angajat şi angajator în favoarea celui din urmă, pentru a transforma salariatul într-un sclav modern;

○   privatizarea cu orice preţ, fără ca Statul să aibă capacitatea efectivă de reglementare şi control al pieţei. În fapt, pe ultima sută de metri a guvernării, PDL doreşte să dea mai multe „tunuri”, în favoarea sistemului mafiot pe care îl reprezintă;

○   menţinerea unui sistem de impozitare nediferenţiat al veniturilor cetăţenilor, ce adânceşte polarizarea socială şi îi face pe cei săraci şi mai săraci, iar pe cei mai bogaţi şi mai sfidători în afişarea opulenţei lor;

○   privatizarea sistemului medical şi reducerea pachetului de servicii medicale decontate, pe principiul „dacă nu ai bani, poţi să mori”;

○   destructurarea sistemului educaţional prin închideri de şcoli, salarii foarte scăzute şi culpabilizarea cadrelor didactice;

○   reducerea cu 12% a puterii de cumpărare a pensionarilor doar în anii 2010-2011;

○   menţinerea discrepanţei de venituri şi oportunităţi între femei şi bărbaţi;

○   stigmatizarea politică şi culturală a persoanelor ce au nevoie de sprijinul societăţii pentru a avea o viaţă decentă, prin transformarea persoanelor asistate social în ţapi ispăşitori ai crizei economice. Subliniem că ponderea în PIB a cheltuielilor sociale, în România, este jumătate faţă de media cheltuielilor în Uniunea Europeană;

○   refuzul dialogului social, ca formă de ignorare a vocii şi interesului cetăţenilor.

PSD NU POATE RĂMÂNE IMPASIBIL LA ATACURILE PDL ASUPRA ESENţEI STATULUI ROMÂN MODERN. PSD APĂRĂ STATUL SOCIAL RESPONSABIL. În viziunea social-democrată modernă, Statul Social responsabil, adaptat la condiţiile României înseamnă:

1. 1.     România are nevoie de locuri de muncă numeroase şi bine plătite. Nicio societate nu poate ieşi din cercul vicios al sărăciei dacă are locuri de muncă puţine, iar acestea sunt slab plătite. Soluţia pe termen mediu şi lung este de a crea în România cât mai multe locuri de muncă numeroase şi bine plătite. România are nevoie de o creştere treptată şi sustenabilă a nivelului de salarizare atât în domeniul public cât şi în economia privată. Dezvoltarea continuă a competenţelor şi capacităţilor românilor se poate face prin educaţie, formare profesională şi politici sociale active, astfel încât, în economia cunoaşterii, fiecare să poată contribui, să aibă locul său. Finanţarea politicii de flexicuritate la nivelul necesar ar putea să fie asigurată din surse publice şi din contribuţiile companiilor, definite pe baza principiului „bonus-malus”.

1. 2.     România are nevoie de scăderea impozitelor şi contribuţiilor sociale pe muncă, simultan cu suprataxarea câştigurilor obţinute din activităţi speculative. Marea problemă a României o reprezintă cuantumurile ridicate ale impozitelor şi contribuţiilor sociale pe muncă. Refuzând populismului soluţiilor simple, PSD consider însă că România are nevoie de un proces gradual de reducere a costurilor pe forţa de muncă, simultan cu creşterea taxelor pe proprietatea nelucrativă şi pe câştigurile obţinute din operaţiuni speculative.

PSD consideră că au fost distribuite nedrept costurile tranziţiei. Ţăranii, pensionarii şi salariaţii care au suportat cea mai mare parte a costurilor au avut cel mai puţin parte de beneficiile tranziţiei. Această nedreptate trebuie corectată! Obiectivul politic prioritar al unei guvernări viitoare trebuie să fie compensarea prin redistribuiri, prin creşteri salariale fundamentate economic, prin indexări de pensii, prin măsuri de asistenţă socială şi prin măsuri afirmative a costurilor suplimentare ale tranziţiei suportate de cei care au sărăcit în perioada tranziţiei: ţăranii, pensionarii, salariaţii şi, dintre aceştia, mai ales bugetarii – personalul din învăţământ, sănătate, asistenţă socială, administraţie, armată, poliţie etc. Trebuie stopată minciuna prin care se consideră că pensionarii sunt „asistaţi social”. NU, aceştia trebuie să beneficieze de venituri decente pentru că au contribuit de-a lungul întregii vieţi la sistemul de pensii, în baza principiului solidarităţii între generaţii.

1. 3.     România are nevoie de un nou Cod al Muncii, pentru restabilirea protecţiei salariatului în faţa abuzurilor companiilor. Plecarea companiei Nokia din România arată consecinţele Codului Muncii în varianta Băsescu-Boc: salariaţii au fost concediaţi cu brutalitate. În Germania nu s-a întâmplat acest lucru. Soluţia nu poate fi decât una singură: un nou Cod al Muncii, care să ofere protecţie salariaţilor în faţa companiilor, dar să le ofere acestora din urmă posibilitatea de a se adapta la schimbările din economie. PSD îşi propune să participle la  refacerea echilibrului necesar al relaţiilor de muncă printr-o nouă legislaţie.

1. 4.     Privatizările trebuie realizate doar acolo unde este nevoie. Nu trebuie înlocuit monopolul de stat cu monopolul privat. PSD nu respinge, în principiu, privatizarea ca un instrument pentru creşterea eficienţei economice. Însă nici nu consideră că simpla privatizare rezolvă toate problemele de competitivitate. Avem deja numeroase experienţe negative, iar PSD îşi asumă partea sa de responsabilitate. NU trebuie însă să perseverăm în greşeală. PSD nu este de acord cu privatizarea monopolurilor naturale, pentru a tranforma monopolurile de stat în monopoluri private. Statul trebuie să rămână acţionar, în măsura posibilului, în domeniile strategice, respectiv în sectoarele care asigură bunuri sociale esenţiale: sănătate, educaţie, transport public, transportul energiei ş.a. 

1. 5.     România are nevoie de un sistem de impozitare diferenţiată: mai puţin de la cei săraci, mai mult de la cei bogaţi. Încă nu s-a spus suficient de apăsat faptul că sistemul cotei unice a funcţionat ca un adevărat dizolvant al statului social. Rezultatul este acesta: diferenţa dintre veniturile primilor 20% cei mai înstăriţi din populaţie şi cei 20% cu cele mai scăzute venituri este cea mai mare din Uniunea Europeană (7,04% faţă de media europeană de 4,95%). România este în vârful inegalităţii sociale în Uniunea Europeană alături de alte state de la periferie: Letonia, Lituania, Portugalia. Această situaţie trebuie corectată prin revenirea la un sistem de impozitare diferenţiată a veniturilor persoanelor fizice: cei mai sărăci să plătească mai puţin, deoarece şi beneficiază mai puţin de bunurile publice, iar cei mai bogaţi să plătească mai mult, deoarece profită mai mult de bunurile şi serviciile realizate din resurse publice. Solidaritatea socială nu este o dogmă ideologică a stângii, ci o condiţie a succesului naţiunilor. „Războiul româno-român” a devenit politică de stat sub regimul Băsescu. Dezbinată, România nu are nicio şansă să depăşească vremurile grele ce vor urma.    

1. 6.     Spitalele şi policlinicile de stat nu trebuie privatizate, ci sprijinite pentru a fi mai accesibile şi performante. Mai mult decât oriunde, în cazul sistemului de sănătate se dovedeşte valoarea principiului social-democrat „DA, economiei de piaţă, NU societăţii de piaţă”. Spitalele şi policlinicile de stat nu pot fi transformate în firme care să obţină profituri imense, în timp ce numeroşi români ar fi lăsaţi să moară cu zile pentru că nu au bani pentru a-şi plăti serviciile medicale. Sistemul de sănătate publică poate funcţiona doar dacă se aplică principiul solidarităţii contributorilor: o îngrijire decentă pentru toţi cetăţenii, iar cei care câştigă peste medie se pot îndrepta spre sistemul privat. Universalitatea dreptului la viaţă (implicit la îngrijire medicală) este un principiu fundamental al democraţiei, pe care PSD îl apără necondiţionat. “Înţelegem” dorinţa celor care încearcă privatizarea doar în domenii cum ar fi stomatologia, chirurgia estetică, obstetrica, lăsând celelate domenii ale sănătăţii în sarcina statului. Noi însă nu suntem de accord cu astfel de practici.   

1. 7.     Educaţia este cu adevărat unica şansă a României. România a cunoscut prea numeroase şi extravagante „reforme ale educaţiei”. Rezultatul acestora este, în mod evident, nesatisfăcător. PSD consideră că educaţia poate deveni principalul motor de dezvoltare al României dacă: se va restabili încrederea în valoarea şi utilitatea socială a educaţiei sau, cum spune o veche zicală „Ai carte, ai parte!”; salarizarea cadrelor didactice şi a celor din sistemul de cercetare-dezvoltare va fi pe măsura utilităţii sociale ridicate a acestora; experimentele şi ambiţiile personale privind „reforma educaţiei” vor înceta, iar sistemul educaţional va avea o structură predictibilă. 

1. 8.     Democraţia paritară este o necesitate. În pofida unor succese limitate, inegalităţile între femei şi bărbaţi sunt încă vizibile în România. Pe piaţa muncii, femeile sunt larg defavorizate şi discriminate. Cele mai recente studii demonstrează o diferenţă de 14% în salarizarea femeilor şi bărbaţilor la muncă şi calificări egale. România trebuie să aibă un angajament mai clar şi mai precis pentru asigurarea promovării egale a femeilor şi bărbaţilor pentru funcţii de responsabilitate şi un cod special pentru egalitatea de acces şi egalitatea de tratament în toate instituţiile şi serviciile publice (inclusiv în Parlament).

1. 9.     România trebuie să arate că îi pasă de cei mai slabi, de persoanele cu dizabilităţi şi de persoanele cu venituri foarte mici. Sub regimul Traian Băsescu „legea junglei” a fost transformată într-o veritabilă doctrină oficială. Persoanele dezavantajate social au fost împinse şi mai mult spre periferia societăţii, iar concetăţenii cu venituri mici sau dizabilităţi au fost atacaţi şi stigmatizaţi social. PSD consideră, dimpotrivă, că societatea nu poate funcţiona dacă nu există puternice legături de solidaritate între cei mai puternici şi cei mai slabi, între bogaţi şi săraci, între tineri şi bătrâni, între cei sănătoşi şi persoanele aflate în suferinţă. România trebuie să redevină o PATRIE pentru toţi cei 22 milioane de cetăţeni, nu doar pentru o infimă minoritate, a celor bogaţi. România trebuie să redevină o societate incluzivă, iar PSD îşi propune să realizeze acest lucru.

1. 10.   Dialogul social, un element indispensabil într-o societate democratică. Prin legile promovate de regimul Băsescu, respectiv Codul muncii şi Legea dialogului social, este minimalizat rolul sindicatelor şi implicit cel al dialogului social. Ce este mai evident în acest sens, decât faptul că aceste legi au fost adoptate prin asumarea răspunderii de către guvern, şi fără o consultare reală a partenerilor sociali. PSD consideră că are obligaţia de a revigora dialogul social între organizaţiile sindicale şi patronale, cu implicarea ONG-urilor, dialog apt să formuleze noi răspunsuri la noile provocări ale globalizării. PSD are o lungă tradiţie a dialogului social real şi fructuos, iar viitorul său guvern va readuce normalitatea consultărilor sistematice cu sindicatele şi patronatele.