CONSILIULUI NAŢIONAL AL PSD

Vineri, 21 octombrie 2011

DESFĂŞURAREA COMITETELOR EXECUTIVE

ALE STRUCTURILOR INTERNE ALE PSD

Ora 10⁰⁰                  Birou Executiv Central  OPSD

Ora 11⁰⁰                  Comitet Executiv  OFSD

Ora 12⁰⁰                  Comitet Executiv  TSD

Ora 15⁰⁰                  Comitet Executiv  PSD DIASPORA  cu participarea europarlamentarilor

DESFĂŞURAREA

ATELIERELOR DE LUCRU

 Ora 11⁰⁰ Atelier de lucru-relația cu sindicatele

Moderator: Dan Mircea Popescu

Ora 15⁰⁰ Atelier de lucru privind educaţia

Moderator: prof. univ.dr. Daniel Barbu

Ora 15⁰⁰ Atelier de lucru pe teme economice şi sociale

Moderator: conf.univ.dr.  Liviu Voinea

Ora 15⁰⁰  Atelier de lucru privind sănătatea

Moderator: conf.univ.dr.  Daniela Bartoş

Ora 15⁰⁰  Atelier de lucru privind agricultura şi mediul

Moderator: academician  Alexandru Bogdan

academician Cristian Hera

prof. univ. dr. ing. Lazuran Aurel

Ora 15⁰⁰  Atelier de lucru privind cultura

Moderator: Stelian Tănase

Ora 15⁰⁰  Atelier de lucru PES Activists

Moderator: Ana Maria Moşneagu

Ora 15⁰⁰  Atelier de lucru privind justiţia

Moderator: Adina Anghelescu Stancu

Ora 15⁰⁰  Atelier de lucru privind colaborarea PSD cu ONG-urile din domeniul mediului

Moderator: Liviu Mihaiu

Ora 15⁰⁰  Atelier de lucru privind politică externă şi europeană

Moderator: Bogdan Chireac

Ora 15³⁰ Atelier de lucru privind administraţia şi aleşii locali

Moderator: Liviu Dragnea, secretar general PSD

DESFĂŞURĂTORUL

LUCRĂRILOR CONSILIULUI NAŢIONAL AL PSD

21- 22 octombrie 2011, Palatul Parlamentului – Sala Al. I.Cuza

PARTEA I

Vineri, 21 octombrie 2011, ora 18⁰⁰

18⁰⁰ Începerea în plen a lucrărilor Consiliului Naţional al PSD

Dl. ADRIAN NĂSTASE deschide lucrările Consiliului Naţional:

ORDINEA DE ZI

 1.   RAPORT de activitate al PSD

 2.   RAPORT privind stadiul îndeplinirii Programului de activităţi al Consiliului Naţional

 3.   DOCUMENTE programatice:

Statul social responsabil

                                Democraţie şi Libertate

 4.   PROGRAMUL de acţiuni politice pentru campania electorală; pregătirea alegerilor locale şi parlamentare din 2012

 5.   RAPORT Trezorier PSD

 6.   RAPORT de activitate al Comisiei Naţionale de Arbitraj şi Integritate Morală

 7.   Propuneri pentru completarea Consiliului Naţional al PSD

                – Lista cu propuneri pentru cooptarea în CN, care va fi validată la următorul Congres

 8.   REZOLUŢII ale Consiliului Naţional al PSD

Dl. ADRIAN NĂSTASE dă cuvântul doamnei Corina Creţu pentru a prezenta mesajele de susţinere ale liderilor socialiştilor europeni pentru Consiliul Naţional

                -prezentare video

Dl. ADRIAN NĂSTASE dă cuvântul doamnei Rozalia Biro, preşedintele Consiliului Reprezentanţilor Unionali-UDMR

Dl. ADRIAN NĂSTASE prezintă lista membrilor Consiliului Naţional înscrişi la cuvânt şi a Raportorilor-membri ai Consiliului Naţional pentru a prezenta concluziile lucrărilor Atelierelor de lucru.

20³⁰ Dl.ADRIAN NĂSTASE dă cuvântul domnului ION ILIESCU, Preşedinte de onoare al PSD

                 Discursul dlui. ION ILIESCU, Preşedinte de onoare al PSD

21⁰⁰ Dl.ADRIAN NĂSTASE declară încheiate lucrările CN din prima zi şi anunţă că lucrările vor continua a doua zi, sâmbătă 22 octombrie 2011, începând cu ora 10⁰⁰.

PARTEA II

Sâmbătă 22 octombrie 2011, ora 10⁰⁰

10⁰⁰  Începerea în plen a lucrărilor Consiliului Naţional al PSD

Dl. ADRIAN NĂSTASE declară deschise lucrările Consiliului Naţional – Partea a II-a:

Mulţumeşte tuturor membrilor CN, invitaţilor, reprezentanţilor mass-media pentru participare.

Dl. ADRIAN NĂSTASE anunţă că şedinţa CN este statutar constituită.

Dl. ADRIAN NĂSTASE prezintă Ordinea de zi a Consiliului Naţional:

10⁰⁵ Dl. ADRIAN NĂSTASE dă cuvântul invitaţilor:

Dlui. CRIN ANTONESCU, Preşedinte PNL, copreşedinte USL

Dlui. SORIN OPRESCU, Primar general al Mun. Bucureşti

 10³⁰ Se dă cuvântul dlui. LIVIU DRAGNEA, Secretar general PSD

Dl. LIVIU DRAGNEA prezintă:

                        RAPORTUL de activitate al Secretariatului general al PSD

11⁰⁰ Dl. ADRIAN NĂSTASE prezintă:

                        RAPORTUL privind stadiul îndeplinirii Programului de activităţi al Consiliului Naţional (brosura se află în mape)

                 Psd Promovează Şi Apără Democraţia Şi Libertatea 

                 Psd Promovează Şi Apără Statul Social Responsabil

Dl. ADRIAN NĂSTASE prezintă şi supune la vot Lista de propuneri cu membrii PSD care vor fi cooptaţi în Consiliul Naţional al PSD

Se supun la vot materialele: 

Rezolutii

 1.              Psd Promovează Şi Apără Democraţia Şi Libertatea

 2.              Psd Promovează Şi Apără Statul Social Responsabil

 3.              Psd Respinge Proiectele Pdl De Modificare A Organizării Teritoriale, De Comasare A Alegerilor Si De Revizuire A Constitutiei, Inainte De Alegeri

 4.              Rezoluţia Privind Abuzurile Puterii Împotriva Aleşilor Locali Ai Opoziţiei Şi Principiile Pentru Reforma Administrativă Din Viitoarea Guvernare A Usl

Rapoarte

5.              Raportul De Activitate Al Secretariatului General Al Psd

6.              Raport Privind Stadiul Îndeplinirii Programului De Activităţi Al Consiliului Naţional

7.              Raport Trezorier Psd

8.              Raport De Activitate Al Comisiei Naţionale De Arbitraj Şi Integritate Morală 

PROPUNERI

12³⁰ Dl. ADRIAN NĂSTASE dă cuvântul dlui. VICTOR PONTA, Preşedinte PSD

14⁰⁰   Se declară închise lucrările Consiliului Naţional al PSD

REZOLUŢIA – abuzurile puterii împotriva aleşilor locali ai opoziţiei şi principiile pentru reforma administrativă din viitoarea guvernare a USL - Rezolutia poate fi descarcata aici

PSD PROMOVEAZĂ ŞI APĂRĂ STATUL SOCIAL RESPONSABIL – Rezolutia poate fi descarcata aici

PSD PROMOVEAZĂ ŞI APĂRĂ DEMOCRAŢIA ŞI LIBERTATEA – Rezolutia poate fi descarcata aici

Propagandistii de ocazie sau ideologii arvuniti ai acestui regim politic vorbesc, apasat, despre „moartea statului asistential”, despre „noua scoala a gândirii de dreapta” si despre alte asemenea formule bombastice ca sa acopere realitatea ca România a fost condusa în ultimii 7 ani de Traian Basescu.

În realitate, actualul regim politic se manifesta ca un conglomerat pestrit de interese clientelare, fara niciun suport doctrinar, bazat pe o majoritate parlamentara imorala si ilegitima. Aliat cu un partid care participa la putere fara sa fi participat la alegeri si aflat în cautarea disperata a unei formule de salvare, prin tot felul de proiecte ideologice înselatoare – de tip Alba ca Zapada, Miscarea Populara, Noua Republica etc. – principalul partid de guvernamânt confirma ca s-a transformat în orice altceva decât formatiune politica: în gasca, clan, grup mafiot, culminând cu banda de hoti, unde functioneaza complicitatea si legea tacerii.

Partidul nostru nu poate ramâne indiferent la aceste realitati si nici la tentativele de manipulare si diversiune ideologica, tot mai insistente, ale actualei puteri.

Dupa lansarea, în cadrul USL, a unor programe sectoriale dedicate economiei, industriei, agriculturii, finantelor, administratiei, educatiei si culturii – programe care dovedesc capacitatea noastra de a da solutii concrete si realiste la gravele probleme create de regimul Basescu – este momentul sa aducem în prim-plan suportul doctrinar coerent al abordarilor noastre în diferite domenii. Dorim sa aratam compatriotilor nostri cum gândim, sa dovedim ca politica noastra de pe aliniamente social-democrate este moderna, flexibila, adaptata realitatilor si pe deplin conectata la solutiile de fond pe care lumea civilizata le ofera crizei globale în care traim.

Înca de la început trebuie înteles faptul ca aceasta criza mondiala este utilizata de regimul Basescu drept scuza pentru mascarea incompetentei, nepriceperii si coruptiei generalizate ce caracterizeaza guvernarea sub comanda PDL. Actuala putere este vinovata de împingerea în saracie a peste 6 milioane de români. A distrus clasa mijlocie si, în special, antreprenoriatul român. Regimul Basescu a concentrat avutia natiunii în mâinile unui grup restrâns de clienti politici, „abonati” la contracte publice oneroase. Toate acestea sunt puse de actualul regim sub eticheta goala de continut a „mortii Statului Social”.

Statul Social, asumat atât de România, cât de si Uniunea Europeana ca principiu constitutional, înseamna asumarea de catre noi toti – prin intermediul Statului – a obligatiei de a asigura prin masuri economice si sociale un nivel de trai decent pentru cetateni si, în acelasi timp, de a garanta ca drepturile fundamentale sunt respectate, fara discriminare.

Statul social are rolul mentinerii coeziunii sociale prin actiunea permanenta de diminuare a inegalitatilor existente în societate cauzate de riscurile inerente la care sunt supusi cetatenii: îmbatrânire, boala, somaj, accidente, saracie.

Statul Social nu este un moft ideologic, ci este o responsabilitate constitutionala. Potrivit Constitutiei României, statul trebuie sa asigure, prin masurile economice si sociale, un nivel de trai decent pentru cetateni, sa asigure conditii pentru ca drepturile sociale sa fie garantate pentru toti cetatenii, fara discriminare. Legea fundamentala a României contine si obligatia de solidaritate a statului fata de cei mai dezavantajati. România a ratificat Carta Sociala Europeana pe care s-a angajat în fata Consiliului Europei si a cetatenilor sai sa o respecte.

Conform Tratatului de la Lisabona, „Uniunea (…) actioneaza pentru dezvoltarea durabila a Europei, întemeiata pe o crestere economica echilibrata si pe stabilitatea preturilor, pe o economie sociala de piata cu grad ridicat de competitivitate, care tinde spre ocuparea deplina a fortei de munca si spre progres social, precum si pe un nivel înalt de protectie si de îmbunatatire a calitatii mediului. Aceasta promoveaza progresul stiintific si tehnic. Uniunea combate excluziunea sociala si discriminarile si promoveaza justitia si protectia sociala, egalitatea între femei si barbati, solidaritatea între generatii si protectia drepturilor copilului” (art. 3).

PDL si satelitii sai politici, sub pretextul crizei economice si în dispretul total al Constitutiei României si al tratatelor europene, au inventat teoria ca Statul Social ar fi vinovat pentru situatia în care de fapt, ei însisi au adus tara. Statul social este cel care pastreaza legaturile de solidaritate între cetateni. Opusul Statului social este starea de anarhie si de mentinere sau aruncare în saracie a milioane si milioane de oameni.

Disputa dintre „Statul minimal” si „Statul maximal” – sau cum vrea sa-l boteze actuala putere – este falsa, întrucât în România prezentului chiar existenta institutiilor democratice ale statului si functionarea lor în slujba cetatenilor sunt puse sub semnul întrebarii.

Ratiunea politicianista a regimului este limpede: sesizând ca solutiile noastre sunt mult mai corecte si mai adecvate realitatilor, puterea loveste în Statul Social de care este atasata politica partidului nostru, cu speranta ca, astfel, va lovi în noi.

Încercând sa discrediteze, sub toate formele Statul Social, actuala putere vrea, de fapt, sa discrediteze politicile noastre realiste, care vor aduce modificari în bine pentru toti cetatenii tarii. Principalul obiectiv politic al actualei majoritati guvernamentale, conduse în mod direct de Traian Basescu, este sa loveasca, presati de disperarea ca vor pierde puterea, în solutiile si politicile noastre, atasate de Statul Social responsabil, care tin seama deopotriva de constrângerile crizei, de situatia concreta a României, dar si de starea sociala a oamenilor si, mai ales de principiile constitutionale ce fundamenteaza statul român, membru al Uniunii Europene.

Consideram ca a sosit momentul sa iesim din minciuna. Este vremea adevarului:

NU Statul Social se afla la radacina crizei economice globale, ci marile banci si corporatii, care în numele mitologiei „pietelor care se autoreglementeaza” au transformat speculatia în esenta capitalismului financiar[1].

NU politicile solidaritatii sunt cauza crizei economice, ci dimpotriva, politicile prin care avutia s-a mutat de la salarii la profit si capital.

NU cei multi si saraci sau clasa de mijloc au fost principalii beneficiari ai cresterii economice în vremuri de prosperitate, ci marele capital financiar, care a acumulat profituri uriase prin speculatii si prin mentinerea unor salarii de mizerie pentru angajati.

NU Statul Social este cauza principala a îndatorarii uriase a statelor în Europa, ci actiunea guvernelor pentru a salva de la faliment bancile private, care au dat credite celor saraci din economiile celor bogati, acumulate tocmai pe seama subsalarizarii primilor. Europa si România sunt în criza pentru ca reprezentantii capitalismului speculativ financiar doresc sa continue politica de privatizare a câstigurilor si de socializare a pierderilor. „Unii cu câstigurile, altii cu pierderile” este deviza celor care doresc sa distruga Statul Social, ignorând ca este riscant chiar si pentru orice insula de bogatie sa fie înconjurata de o mare tot mai întinsa a saraciei, malnutritiei, bolilor, infractionalitatii, analfabetismului. Statul Social este pus în pericol de fortele egoismului rapace, justificat prin mitologia compromisa a „pietelor perfecte”, care se autoregleaza. Cei care au sustinut atotputernicia pietelor au înregistrat un esec ireversibil odata cu actuala criza. Ideea adversarilor Statului Social, ca piata libera poate fi asemenea unui Cazino, încredintat spre administrare jucatorilor, cu speranta ca acestia se vor autodisciplina, s-a dovedit dramatica si falimentara.

PSD respinge atacurile PDL asupra functiilor sociale ale statului european modern

PSD se declara aparatorul responsabil al valorilor solidaritatii si justitiei sociale, opunându-se cu toate mijloacele politice asaltului furibund si iresponsabil pe care actualul regim si ideologii sai de ocazie îl duc cu toate mijloacele asupra Statului Social.

PSD respinge nu numai la nivel doctrinar abordarile dispretuitoare ale actualei puteri la adresa drepturilor sociale fundamentale, ci si în mod practic, prin viziunea economica si sociala afirmata în cadrul USL, menita sa înlature toate relele pe care actualul regim politic le-a generat si le-a impus în societatea româneasca.

Fundamentata pe principiile Statului Social responsabil, actiunea noastra politica se opune categoric tuturor masurilor anti-sociale adoptate de actualul regim, cum sunt:

• mentinerea unui nivel scazut de salarizare, pentru a obtine competitivitate prin asa-numitul „dumping social”. Niciun stat european nu îsi construieste viitorul dorind sa mentina salariile scazute, ci are ca obiectiv realizarea unei economii performante, bazate pe cunoastere;

• supraimpozitarea muncii si subimpozitarea capitalului, cu predilectie a câstigurilor din activitati speculative;

• dezechilibrarea raporturilor dintre angajat si angajator în favoarea celui din urma, pentru a transforma salariatul într-un sclav modern;

• privatizarea la orice pret, fara ca Statul sa aiba capacitatea efectiva de reglementare si control al pietei. Pe ultima suta de metri a guvernarii, PDL doreste sa dea mai multe „tunuri” în materie de privatizare, fiind usor de înteles în favoarea cui anume;

• mentinerea unui sistem de impozitare nediferentiat al veniturilor cetatenilor, care adânceste polarizarea sociala si îi face pe cei saraci si mai saraci, mutând avutia tot spre cei mai bogati;

• privatizarea sistemului medical si reducerea pachetului de servicii medicale decontate, pe principiul „daca nu ai bani, poti sa mori”;

• destructurarea sistemului educational prin închideri de scoli, salarii foarte scazute si culpabilizarea cadrelor didactice;

• reducerea cu 12% a puterii de cumparare a pensionarilor doar în anii 2010-2011;

• mentinerea discrepantei dintre femei si barbati în privinta veniturilor si oportunitatilor;

• stigmatizarea politica si culturala a persoanelor ce au nevoie de sprijinul societatii pentru a avea o viata decenta, prin transformarea persoanelor protejate social în tapi ispasitori ai crizei economice. Subliniem ca ponderea în PIB a cheltuielilor sociale, în România, este jumatate fata de media cheltuielilor în Uniunea Europeana;

• culpabilizarea segmentului larg al pensionarilor, învinuiti ca prin numarul procentual mare al acestora si al deficitului bugetului de pensii, cetatenii nu pot beneficia de investitii în infrastructura, România nu poate progresa economic;

• refuzul dialogului social, ca forma de ignorare a vocii si interesului cetatenilor.

PSD construieste Statul Social responsabil

Statul Social responsabil pentru care militam si pe care-l vom reface dupa câstigarea alegerilor de catre USL, va fi un stat (parlament, guvern, autoritati centrale si locale) care se va manifesta:

1. 1.    Responsabil pentru locuri de munca numeroase si bine platite. Nicio societate nu poate iesi din cercul vicios al saraciei daca are locuri de munca putine si prost platite. Solutia pe termen mediu si lung este de a crea în România cât mai multe locuri de munca, numeroase si bine platite. România are nevoie de o crestere treptata si sustenabila a nivelului de salarizare atât în domeniul public cât si în economia privata. Dezvoltarea continua a competentelor si capacitatilor românilor se poate face prin educatie, formare profesionala si politici sociale active, astfel încât fiecare sa poata contribui si sa aiba locul sau în economia cunoasterii.

1. 2.   Responsabil pentru scaderea impozitelor si contributiilor sociale pe munca, simultan cu suprataxarea câstigurilor obtinute din activitati speculative. Marea problema a României o reprezinta cuantumurile ridicate ale impozitelor si contributiilor sociale pe munca. Refuzând populismului solutiilor simple, PSD considera ca România are nevoie de un proces gradual de reducere a costurilor pe forta de munca, simultan cu cresterea taxelor pe proprietatea nelucrativa si pe câstigurile obtinute din operatiuni speculative.

PSD considera ca au fost distribuite nedrept costurile tranzitiei. Taranii, pensionarii si salariatii care au suportat cea mai mare parte a costurilor au avut cel mai putin parte de beneficiile tranzitiei. Aceasta nedreptate trebuie corectata! Obiectivul politic prioritar al unei guvernari viitoare trebuie sa fie compensarea – printr-un sistem corect de deductibilitati, prin cresteri salariale fundamentate economic, prin indexari de pensii si prin masuri de protectie sociala individualizata si categoriala – a costurilor suplimentare ale tranzitiei, care au fost suportate mai ales de cei care au saracit în perioada tranzitiei: taranii, pensionarii, salariatii si, dintre acestia, mai ales bugetarii – personalul din învatamânt, sanatate, asistenta sociala, administratie, armata, politie etc. Trebuie stopata minciuna prin care se considera ca pensionarii sunt „asistati social”. Pensionarii si-au platit de-a lungul anilor propria pensie si au dreptul acum la venituri decente, în baza principiului solidaritatii între generatii.

1. 3.   Responsabil pentru ameliorarea recentului Cod al Muncii, în vederea restabilirii protectiei salariatului în fata abuzurilor companiilor. PSD îsi propune sa participe la refacerea echilibrului necesar al relatiilor de munca printr-o noua legislatie, de completare a Codului muncii, astfel încât acesta sa ofere protectie salariatilor în fata companiilor, asigurând acestora din urma posibilitatea de a se adapta flexibil si operativ la schimbarile din economie.

Statul Social responsabil sustinut de PSD presupune responsabilizarea fiecarui participant la viata economica. Angajati si angajatori au drepturi si obligatii legate de eficienta economica dar si de calitatea vietii lucratorilor. Responsabilitatea sociala a companiilor va trebui încurajata mai mult în cadrul conceptului de guvernare corporatista.

1. 4.   Responsabil pentru a face privatizari doar acolo unde este nevoie. Nu trebuie înlocuit monopolul de stat cu monopolul privat. PSD nu respinge, în principiu, privatizarea ca un instrument pentru cresterea eficientei economice, dar simpla privatizare nu poate rezolva toate problemele de competitivitate si nici nu trebuie repetate erorile trecutului în materie de privatizare. PSD se opune transformarii monopolurilor de stat în monopoluri private, îndeosebi în domeniile strategice si în sectoarele care asigura bunuri sociale esentiale: sanatate, educatie, transport public, transportul energiei s.a.

1. 5.   Responsabil pentru un sistem de impozitare diferentiata: mai putin de la cei saraci, mai mult de la cei bogati. Criza a adus cu sine, peste tot în lume unde se manifesta, o concluzie pe care nu o data a sustinut-o si partidul nostru: sistemul cotei unice a functionat ca un generator agravant al crizei si dizolvant al statului social. În România, rezultatul de sinteza al aplicarii cotei unice este ca diferenta dintre veniturile primilor 20% cei mai înstariti din populatie si cei 20% cu cele mai scazute venituri este cea mai mare din Uniunea Europeana (7,04% fata de media europeana de 4,95%). România este în vârful inegalitatii sociale în Uniunea Europeana alaturi de alte state de la periferie: Letonia, Lituania, Portugalia. Aceasta situatie trebuie corectata prin revenirea la un sistem de impozitare diferentiata a veniturilor persoanelor fizice: cei mai saraci sa plateasca mai putin, deoarece si beneficiaza mai putin de bunurile publice, iar cei mai bogati sa plateasca mai mult, deoarece profita mai mult de bunurile si serviciile realizate din resurse publice. Solidaritatea sociala nu este o dogma ideologica a stângii, ci o conditie a succesului natiunilor. „Razboiul româno-român” a devenit politica de stat sub regimul Basescu. Dezbinata, România nu are nicio sansa sa depaseasca vremurile grele ce vor urma.

1. 6.   Responsabil pentru sanatatea oamenilor. Spitalele si policlinicile de stat nu trebuie închise sau privatizate, ci sprijinite pentru a fi mai accesibile si performante. Mai mult decât oriunde, în cazul sistemului de sanatate se dovedeste valoarea principiului social-democrat „DA, economiei de piata, NU societatii de piata”. Spitalele si policlinicile de stat nu pot fi transformate în firme orientate spre profit, în timp ce numerosi români ar fi lasati sa moara cu zile pentru ca nu au bani pentru a-si plati serviciile medicale. Sistemul de sanatate publica poate functiona doar daca se aplica principiul solidaritatii contributorilor: o îngrijire decenta pentru toti cetatenii, iar cei care au posibilitati se pot îndrepta spre sistemul privat. Universalitatea dreptului la viata (implicit la îngrijire medicala) este un principiu fundamental al democratiei, pe care PSD îl apara neconditionat. Dorinta celor care încearca privatizarea doar în domenii cum ar fi chirurgia estetica, obstetrica, lasând celelalte domenii ale sanatatii în sarcina statului trebuie încadrata într-un sistem de reglementari care sa aiba în vedere interesele sociale largi, ale întregii populatii, nu doar ale categoriilor profesionale vizate.

1. 7.   Responsabil pentru gradul de cultura si instruire al tuturor categoriilor sociale. Educatia este cu adevarat unica sansa a României. România a cunoscut prea numeroase si extravagante „reforme ale educatiei”, al caror rezultat este, în mod evident, nesatisfacator. Pentru ca educatia sa poate deveni principalul motor de dezvoltare al României, este obligatoriu sa restabilim încrederea în valoarea si utilitatea sociala a educatiei, atât de discreditate de regimul actual. Salarizarea cadrelor didactice si a specialistilor din sistemul de cercetare-dezvoltare va fi pe masura utilitatii sociale ridicate a acestora; experimentele si ambitiile personale privind „reforma educatiei” vor înceta, iar sistemul educational va avea o structura predictibila.

1. 8.   Responsabil pentru apararea celei mai de pret cuceriri a ultimelor doua decenii: climatul democratic în societatea româneasca. Democratia paritara este o necesitate, nu un moft ideologic. În pofida unor succese limitate, inegalitatile între femei si barbati sunt înca vizibile în România. Pe piata muncii, femeile sunt larg defavorizate si discriminate. Cele mai recente studii demonstreaza o diferenta de 14% în salarizarea femeilor si barbatilor la munca si calificari egale. România trebuie sa aiba un angajament mai clar si mai precis pentru asigurarea promovarii egale a femeilor si barbatilor pentru functii de responsabilitate si un cod special pentru egalitatea de acces si egalitatea de tratament în toate institutiile si serviciile publice (inclusiv în Parlament).

1. 9.   Responsabil fata de cei mai slabi, de persoanele cu dizabilitati si de persoanele cu venituri foarte mici. Sub regimul Traian Basescu „legea junglei” a fost transformata într-o veritabila doctrina oficiala. Persoanele dezavantajate social au fost împinse si mai mult spre periferia societatii, iar concetatenii cu venituri mici sau dizabilitati au fost atacati si stigmatizati social. PSD considera, dimpotriva, ca societatea nu poate functiona daca nu exista puternice legaturi de solidaritate între cei mai puternici si cei mai slabi, între bogati si saraci, între tineri si batrâni, între cei sanatosi si persoanele aflate în suferinta. România trebuie sa redevina o PATRIE pentru toti cei 22 milioane de cetateni, nu doar pentru o infima minoritate, a celor bogati. România trebuie sa redevina o societate incluziva, iar PSD îsi propune sa realizeze acest lucru.

1. 10.         Responsabil pentru asigurarea unui climat de dialog, de comunicare civilizata si solidaritate umana în societate. Consideram ca dialogul social este un element indispensabil într-o societate democratica. Or, prin legile promovate de regimul Basescu, respectiv Codul muncii si Legea dialogului social, rolul sindicatelor si implicit cel al dialogului social a fost drastic minimalizat. Acest lucru este dovedit prin faptul ca aceste legi au fost adoptate prin asumarea raspunderii de catre guvern si fara o consultare reala a partenerilor sociali. PSD considera ca are obligatia de a revigora dialogul social între organizatiile sindicale si patronale, cu implicarea ONG-urilor, dialog apt sa formuleze noi raspunsuri la noile provocari ale globalizarii. PSD are o lunga traditie a dialogului social real si fructuos, iar viitorul sau guvern va readuce normalitatea consultarilor sistematice cu sindicatele si patronatele.

Realizarea unui Stat Social responsabil

este o datorie politica si o obligatie de interes national

România este un stat social, apartinând marii familii a statelor europene moderne.

Optiunea poporului român, afirmata, cu claritate, în Constitutie, este ca statul sa asigure, prin masurile economice si sociale, un nivel de trai decent pentru toti cetatenii, fara discriminare.

Partidul Social Democrat crede, fara rezerve, în obligatia de solidaritate a statului fata de cei mai dezavantajati.

Partidul Social Democrat militeaza pentru un stat social modern si flexibil, capabil sa asigure protectia sociala a cetatenilor sai, dar care asigura eficienta economica necesara unui nivel ridicat al investitiilor.

Partidul Social Democrat crede cu tarie în dezvoltarea în România a unui Stat Social responsabil.

Partidul Social Democrat considera Statul Social responsabil ca unica sansa pentru reinstaurarea democratiei în România, pentru reintroducerea statului de drept, a domniei legii, a coeziunii sociale si a dialogului civilizat în cadrul societatii.

Partidul Social Democrat considera Statul Social responsabil ca unica sansa pentru redarea demnitatii poporului român, demnitatii copiilor, elevilor si profesorilor, redarea demnitatii cadrelor medicale, a functionarilor, a persoanelor cu dizabilitati, pentru redarea demnitatii parintilor si bunicilor nostri, a pensionarilor.

Partidul Social Democrat considera Statul Social responsabil ca singura modalitate prin care poate fi asigurata competitivitatea.

Partidul Social Democrat considera statul social responsabil pentru gradul de cultura si instruire al tuturor categoriilor sociale, pentru promovarea unui sistem educational competitiv, flexibil si modern care sa asigure un viitor tinerilor sai.

Partidul Social Democrat considera Statul Social responsabil ca unica sansa pentru cresterea numarului locurilor de munca dar si pentru îmbunatatirea securitatii sociale a cetatenilor sai.

PSD a fost si ramâne aparatorul responsabil al valorilor solidaritatii si justitiei sociale.

AVÂND CETATENII ALATURI DE NOI,

ROMÂNIA VA REDEVENI UN STAT SOCIAL RESPONSABIL!

DOAR ÎMPREUNA PUTEM CLADI UN

STAT SOCIAL RESPONSABIL!

Disperata si speriata de cresterea opozitiei în preferintele electoratului, actuala putere este în stare sa treaca peste orice pentru a se mentine la guvernare: cumpara voturi, încalca cu nonsalanta legea si practicile parlamentare, fraudeaza votul în Parlament, modifica orice lege în functie de propriile interese politice si electorale.

Dupa actiunile actualei puteri, România risca sa nu mai fie nici macar o democratie electorala. Statul este capturat politic de catre PDL, institutiile statului s-au transformat în instrumente de satisfacere a intereselor partidului de la putere, desfasurarea alegerilor este pusa sub semnul întrebarii, legislatia electorala este incerta, mita electorala se da la vedere prin hotarâri de guvern cu dedicatie etc.

 

Presiunea sistematica a PDL asupra statului de drept, având ca rezultat încalcarea Constitutiei, în litera si spiritul acesteia fac din România doar o „democratie de vitrina”. În realitate, modul de functionare al actualei puteri este specific regimurilor autoritare, în care discretionarul si subiectivitatea sunt ridicate la rang de lege, dialogul social este desfiintat, opozitia este hartuita si slabita prin migratie parlamentara, libertatea este golita de continut, iar presa critica se afla sub constrângeri de natura fiscala, administrative si politice. Astfel de realitati confirma ca democratia nu este un bun definitiv câstigat, daca nu stim sa-l aparam.

Societatea româneasca se afla sub presiunea strângerii unui puternic pumn de otel, mascat sub o manusa de catifea portocalie. În fata unei situatii de criza economica, ce favorizeaza manifestarile autoritariste si populismul, PSD are obligatia de a proteja libertatea si de a apara democratia obtinute prin varsare de sânge în Decembrie 1989.

Social-democratia se lupta pentru libertate înca de la începuturile ei. Originile noastre ideologice sunt indisolubil legate de libertate si democratie. Libertatea individuala se poate dezvolta cel mai bine într-o democratie, pentru ca democratia este modul de viata al libertatii. Noi suntem cei care avem curajul sa spunem ca actualul regim politic este unul care prejudiciaza grav libertatea si democratia în România. Noi suntem cei care avem curajul pentru „mai multa democratie”.

Libertatea nu se rezuma la lipsa unor constrângeri în a actiona, a decide, a vorbi si a manifesta. Pentru ca libertatea sa nu fie un simplu principiu constitutional sau o simpla vorba rostita în vânt, este nevoie de asigurarea unor premise favorabile din punct de vedere material si cultural. Iar aceste premise sunt incluse în obligatia de solidaritate între cetateni. Ce înseamna libertatea pentru un om lipsit de hrana, de medicamente si de adapost, se întreba un important liberal (Isaiah Berlin) al secolului trecut? Iata deci, ca a fi cu adevarat liber înseamna sa ai un nivel de trai care sa îti permita sa nu depinzi de altii sau de stat. Acesta este tipul de libertate pentru care lupta social-democratia. Aceasta este o conditie sine qua non a democratiei sociale.

De aceea, trebuie sa recâstigam rapid ceea ce am pierdut cu totii în materie de liberate si democratie în ultimii ani. Suntem obligati sa gasim cai noi pentru revitalizarea participarii democratice în toate domeniile vietii.

Ca social-democrati, privim cu mare îngrijorare degradarea institutiilor si practicilor democratice din România si suntem hotarâti sa luptam pentru blocarea tentativelor manifeste ale actualei puteri de reîntoarcere pe drumul autoritarismului:

• transformarea Parlamentului într-o anexa a Guvernului si într-o institutie care poate fi ocolita atunci când interesul celor aflati la putere o cere. Din 2008 pâna în prezent guvernul s-a prezentat de 7 ori în fata Parlamentului cu 13 legi asumate individual sau la pachet. Guvernul Boc si-a asumat raspunderea cât toate celelalte guverne în 20 de ani de la Revolutie.

• furtul la vot în Parlament, în vazul unei tari întregi, un gest fara precedent pentru sistemul democratic românesc, ce a avut ca miza administrarea unei grele lovituri pensionarilor.

• concentrarea în mod nedemocratic a puterii în mâinile presedintelui. Seful statului controleaza, prin instrumente politice, dar si prin santaj, dosare si procurori, atât guvernul, cât si majoritatea parlamentara, blocând astfel mecanismul de echilibru si control reciproc al puterilor în stat.
• abuzul de putere al majoritatii parlamentare care ignora în mod repetat Regulamentele si foloseste în mod fraudulos mecanismele parlamentare pentru atingerea obiectivelor sale: controlul cu orice pret al institutiilor publice si folosirea acestora în interesul partidelor de guvernamânt.

• restrângerea nejustificata a drepturilor cetatenesti pentru a taia pensiile si salariile. De asemenea, actuala putere se pregateste sa restrânga dreptul de a protesta al românilor, printr-un proiect de lege ce interzice mitingurile la Palatul Cotroceni, Victoria si Parlament si sa creeze conditii pentru reîntoarcerea la statul politienesc, prin-un alt proiect de lege ce sporeste atributiile serviciilor secrete.

• saracirea populatiei, accentuarea polarizarii sociale si îndepartarea oamenilor de politica. Prin masuri de austeritate îndreptate împotriva populatiei, guvernarea pedelista încearca sa îi mentina pe români dependenti de „pomenile electorale” si indiferenti la actele abuzive ale puterii. Pentru actuala putere, libertatea nu are nicio legatura cu drepturile economice si sociale ale cetatenilor.

• încalcarea drepturilor la viata privata si la liberul acces la informatie, prin ascultarea ilegala si tot mai frecventa a telefoanelor, prin stocarea informatiilor legate de apelurile efectuate si prin încercarea de a impune un control asupra internetului, prin pastrarea datelor personale folosite online si restrângând accesul la anumite servicii pe internet.

• atacurile sistematice la adresa mass-media ce au mers de la aplicarea de etichete de discreditare, la atacuri verbale violente la adresa moderatorilor de emisiuni tv, boicotarea televiziunilor de stiri, controale din partea organelor fiscale, culminând cu includerea presei în categoria riscurilor la adresa securitatii nationale. În paralel cu presiunea pe care puterea o exercitata asupra institutiilor media, cartelizarea si tabloidizarea presei sunt un pericol la adresa discursului democratic.

• catalogarea democratiei ca piedica în rezolvarea crizei, ceea ce arata lipsa de atasament a actualei puteri fata de valorile democratice si amenintarea majora care exista.

• fraudarea alegerilor prin mentinerea sau aducerea românilor într-o stare de penurie extrema astfel încât voturile sa poata fi cumparate, prin politizarea institutiilor statului si folosirea lor în campania electorala, prin schimbarea cadrului institutional si a regulilor jocului – comasarea alegerilor, votul prin corespondenta si reorganizarea teritoriala sunt instrumente de fraudare a votului.

• control si presiune asupra Justitiei, abuzuri împotriva reprezentantilor opozitiei si transformarea actului judiciar în show tv, fara consistenta institutionala. Începând din 2005, Parchetele au intrat în subordonare politica, iar Presedintia s-a transformat într-un adevarat birou de resurse umane. În primele 66 de luni ale mandatelor de presedinte (2005 – iunie 2010), Traian Basescu a schimbat de 20 ori mai multi procurori si judecatori decât au facut-o fostii sefi de stat.

• politizarea institutiilor statului si transformarea lor în feude ale clientelei politice si în refugiu al incompetentei si nepotismului.

• destructurarea societatii civile si transformarea ei în apendice al democratiei. Actuala putere a ignorat societatea civila si a transformat consultarea cu mediul asociativ într-o formalitate menita sa pastreze aparentele unei guvernari deschise si aplecate spre dialog. Mai mult, prin cei mai înalti reprezentanti ai sai, puterea portocalia a lansat atacuri la adresa organizatiilor neguvernamentale care au avut pozitii publice contrare intereselor politice ale guvernarii.

Libertatea, dreptatea si solidaritate sunt valori fundamentale ale social-democratiei. Pentru ca ele sa devina realitate, au nevoie de un cadru democratic, fara limitari, în care sa poata fi exprimate.

De aceea, nu putem accepta terfelirea lor de catre un regim politic instalat la putere prin frauda morala si care încearca sa puna stapânire pe România.

Solutiile noastre sunt fundamentate pe o viziune clara pe care o avem despre democratie si libertate, valori esentiale ale lumii civilizate, pe care suntem hotarâti sa le restituim societatii românesti, dupa ce actualul regim le-a expediat în derizoriul unei guvernari iresponsabile.

PSD sustine cu fermitate:

1. 1.    Parlament întarit, legitim si responsabil fata de cetateni. Dorim cresterea rolului si prestigiului Parlamentului, controlul parlamentar real asupra Guvernului si a celorlalte institutii prevazute de Constitutie, precum si responsabilitatea fiecarui parlamentar în fata celor care l-au ales. Parlamentul nu este numai o institutie politica cu atributii constitutionale de legiferare sau control guvernamental; este în primul rând un for de dezbatere, de reprezentare si de exprimare a vointei suverane a poporului. De asemenea, este un for de control. Daca acest atribut este blocat sau trimis în derizoriu, întregul esafodaj democratic se prabuseste. Aceasta este explicatia de a fond a protestelor noastre la „aritmetica lui Anastase” si la atâtea alte încalcari ale Regulamentelor de catre actuala majoritate parlamentara. Si tot aceasta este, din cealalta perspectiva, explicatia pentru care Parlamentul a fost demonizat în permanenta în ultimii sapte ani, tocmai pentru a fi slabit, a i se distruge credibilitatea si a i se comprima rolul esential pe care îl are în controlul asupra puterii executive. Este singurul Parlament din lume în care un partid participa la putere fara sa fi fost validat de alegeri!

1. 2.   Pedepsirea furtului la vot în Parlament si instituirea unor mecanisme care sa ofere garantii ca vointa majoritatii nu este denaturata, sub o sanctiune de natura penala. Ceea ce s-a întâmplat în ultimii ani în Parlament nu trebuie sa se mai repete. Vointa celor aflati la putere nu trebuie sa fie mai presus decât votul exprimat în forul legislativ, chiar daca acesta nu le este pe plac. Acesta este o „regula sfânta” a democratiei. Domnia legii trebuie sa se faca simtita în societate si cu atât mai mult în Parlament, deoarece este o conditie esentiala a libertatii individuale si presupune limitarea critica a puterii coercitive, nu întarirea acesteia.

1. 3.   Separatia puterilor în stat. Sustinem realizarea, respectarea si aplicarea efectiva a principiului controlului si echilibrului puterilor, ca garantie la deviatiile autoritariste. Acesta nu este si nu trebuie sa fie un principiu lipsit de continut, ci o practica politico-juridica care sa intre în constiinta tuturor celor care vremelnic ocupa functii de înalta demnitate publica. Potrivit principiului separatiei puterilor, nici una dintre cele trei puteri nu prevaleaza asupra celeilalte, nu se subordoneaza una alteia si nu îsi asuma prerogative specifice celorlalte.

1. 4.   Întarirea si securizarea practicilor parlamentare, prin modificarea Regulamentelor celor doua Camere astfel încât dictatura majoritatii sa fie evitata, iar institutionalizarea unor partide prezente în Parlament fara a fi participat în alegeri sa nu poata fi posibila. Raportul dintre putere si opozitie este definitoriu pentru stabilitatea functionala a unei democratii. Dorim realizarea unui mediu de activitate parlamentara bazat pe respect, dialog si cooperare. De asemenea, dorim stoparea, prin mecanism legislativ, a migratiei politice, astfel încât vointa cetatenilor, exprimata prin vot, sa nu mai poata fi pervertita. Forul legislativ trebuie sa redevina un spatiul în care regulile sunt respectate si în care se aude deopotriva vocea puterii si a opozitiei. Trebuie sa învingem prejudecata ca vointa majoritatii determina nu numai legea, ci si care este legea cea buna. Actuala putere a demonstrat de prea multe ori ca majoritatea poate lua decizii gresite, tocmai pentru ca a respins dialogul si consultarea cu partenerii sociali si cu opozitia.

1. 5.   Garantarea drepturilor si libertatilor cetatenesti. Dorim sa construim o Românie în care drepturile si libertatile fundamentale sa nu fie nicio clipa puse sub semnul întrebarii. Libertatea de exprimare sta la baza democratiei. Responsabilitatea este singura limita a libertatii de exprimare. Respectarea de catre guvernanti a drepturilor si libertatilor cetatenesti este obligatorie, nu optionala. Desi autoritatile sunt nevoite sa faca fata unor noi provocari la adresa securitatii, responsabilitatea noastra este aceea de a identifica granita dintre ceea ce este realmente necesar pentru lupta împotriva terorismului si libertatea individuala. Actuala putere invoca în mod fraudulos notiunea de „siguranta nationala”, în numele careia tinde sa-si exercite puterea coercitiva practic fara limite de aplicare si imposibil de controlat. Asa rezulta, cel putin din recenta initiativa legislativa a PDL, care modifica trei legi adiacente sigurantei nationale, dar si libertatilor cetatenesti.

1. 6.   Protectia dreptului la viata privata. Intruziunea statului în viata privata a cetatenilor, monitorizarea permanenta a acestora, reprezinta doar o alta caramida spre cladirea „dictaturii luminate” pe care o clameaza actualii lideri politici. Ne propunem sa realizam un cadru legislativ care sa permita fiecarui om sa aiba o viata privata, fara teama ca orice telefon pe care îl da este ascultat, ca orice sms sau mail trimis va aparea, la un moment dat, într-un ziar. Convorbirile cetatenilor si corespondenta, atât cea clasica, cât si cea online, trebuie sa ramâna private, iar statul nu are dreptul sa le monitorizeze, sa le controleze si sa le utilizeze. De asemenea, nicio institutie a statului nu trebuie sa aiba accesul, sa colecteze sau sa foloseasca datele de identificare în online ale unei persoane, fara acordul celui în cauza si nu trebuie sa monitorizeze traficul pe internet.

1. 7.   Asigurarea conditiilor materiale de participare la procesele democratice. Libertatea reala nu poate exista într-o societate puternic polarizata social. Nici democratia autentica nu este garantata si nu poate functiona într-o comunitate cu adânci falii între cei putini si bogati si cei foarte multi si saraci. Dorim sa întarim democratia si sa crestem participarea civica prin realizarea unei societati prospere si mai echitabile. Dreptatea sociala si participarea democratica garanteaza ca economia nu este directionata de speculatii incontrolabile, care degradeaza viata umana la nivel de marfa.

1. 8.   Libertatea presei. Social-democratia afirma ca libertatea presei si cea de expresie, în general, sunt esentiale pentru apararea si dezvoltarea democratiei. Activitatea presei este una de interes public. Ea trebuie protejata în fata tendintelor de aservire. În acelasi timp, si institutiile mass-media poarta pe umeri o parte de responsabilitate sociala. Oamenii sunt liberi doar atunci când se pot orienta. O conditie premergatoare este multitudinea de surse de informare si diversitatea informatiilor, nu doar la posturile publice, ci si în mediile private sau în internet.

1. 9.   Statul de drept si mecanismele democratice. Nimic nu justifica restrângerea democratiei. Experienta Germaniei din anii ’30 ai secolului trecut trebuie sa ramâna unica în Europa. Multi fundamentalisti ai capitalismului financiar vad între dezvoltarea economica si democratie o contradictie sau, cel putin, o ierarhie. Pentru ei a fost mai importanta dereglementarea pietelor sau privatizarea decât participarea la deciziile democratice. În aceasta logica, din ce în ce mai multe decizii politice au fost privatizate. În aceasta logica, si numai în aceasta, democratia este un produs al economiei de piata. Criza economica pe care o traversam ne învata însa altceva: pietele nereglementate nu genereaza, pe termen lung, o crestere constanta, si nici nu sunt economic mai bune. Dimpotriva, tarile care trec prin criza cu sacrificiile cele mai mici sunt statele în care pietele sunt mai bine reglementate, în care regulile pentru piata muncii sunt mai stricte, în care cei dezavantajati sunt sustinuti de stat.

1. 10.                  Alegeri libere si corecte. Dorim un sistem electoral just, democratic si transparent, care sa asigure reprezentativitatea si sa înlature orice posibilitate de frauda electorala. De transparenta si corectitudinea alegerilor depinde legitimitatea guvernarii si consolidarea democratiei. Scaderea continua a participarii electorale îsi are sursa atât în delegitimarea partidelor politice, cât si în pierderea relevantei votului ca urmare a fraudelor si a practicilor neconcurentiale pe care puterea le foloseste pentru a se mentine pe pozitie. Acest lucru trebuie sa înceteze! Vrem sa refacem încrederea oamenilor în actorii, institutiile si practicile democratice.

11. Justitie independenta. Sustinem depolitizarea deplina a justitiei, precum si cresterea eficientei si responsabilitatii actului de justitie. Oamenii din sistem trebuie respectati, dar cei care se adreseaza Justitiei trebuie, la rândul lor, tratati cu respect. Cresterea reala a calitatii actului de justitie nu poate fi conceputa în afara solutionarii unor doleante ale cetatenilor în spiritul reglementarilor europene – în primul rând, simplificarea si accelerarea procedurilor de judecata, în contextul respectarii garantiilor procesuale. Justitia este esentiala pentru functionarea statului de drept, iar o independenta reala a actului de justitie este, în ultima instanta, o conditie a libertatii individuale.

12.Depolitizarea institutiilor statului. Vrem si vom realiza o depolitizare reala, prin eliminarea clientelei politice si promovarea în functii publice pe criterii de competenta. Criteriul politic – doar la nivel de ministru, secretar de stat si functii asimilate. Depolitizarea administratiei este o conditie a eficientei si a performantei sistemului institutional, pe care ne-o asumam.

Un stat democratic este incompatibil cu clanurile, relatii si interese clientelare, care acapareaza institutiile publice, le pervertesc functionarea în interes public si distorsioneaza în mod frecvent rezultatele democratice.

13.Societate civila puternica. Dorim o relatie deschisa si reprezentativa cu societatea civila. Dialogul si consultarea cu sindicatele, asociatiile patronale, comunitatea academica, ONG-uri etc. sunt prioritare. PSD crede ca este nevoie de actiunea ONG-urilor, dar nu sub forma pseudo-partidelor, al organizatiilor cu angajamente partizane, ci ca forme alternative credibile de reprezentare si manifestare a interesului public.

Democratia si libertatea sunt valori fata de care ne exprimam totala credinta si întregul atasament, fiind pe deplin hotarâti sa le aparam cu orice pret!

Vom continua sa aratam abuzurile antidemocratice ale actualului regim, sa ne batem pentru:

• democratie,
• revenirea la preceptele democratice în comportamentul public,
• separatia puterilor în stat,
• un alt climat institutional,
• respectarea hotarârilor judecatoresti,
• scoaterea parchetelor de sub controlul politic,
• respect în relatiile cu toate organismele profesionale,
• risipirea dihoniei care a înstapânit societatea,
• revenirea la dialog social,
• recapatarea încrederii oamenilor ca mai sunt capete luminate si cu bun simt în politica româneasca,
• a nu mai avea partide care participa la putere fara sa fi participat la alegeri,
• eliminarea presei dintre vulnerabilitatile la adresa securitatii nationale,
• trecerea STS sub control parlamentar,
• întarirea prerogativelor parlamentare de control asupra serviciilor de informatii,
• înasprirea severa a pedepselor legate de încalcarea drepturilor omului,
• construirea unui sistem legislativ de control al firmelor care au îndeletniciri similare serviciilor de informatii,
• sustinerea presei – ca instrument de aparare al libertatilor cetatenesti.

PSD nu poate accepta ca principiile fundamentale ale democratiei sa fie agresate, pâna la distrugere, de catre o putere care a pus stapânire pe România.

Dorim sa construim un dialog cu societatea civila, cu activistii de pe internet si cu alte grupe de cetateni, care pâna acum au ales sa taca în spatiul public. Scopul nostru este sa luptam împotriva ignorarii lor de catre politica, dar si a distantarii lor de democratie.

Avem cu totii datoria de a face tot ceea ce este posibil pentru îndeplinirea angajamentelor luate de statul român în procesul de integrare în structurile euro-atlantice si în primul rând pe acela al existentei unui stat de drept functional.

AVÂND CETATENII ALATURI DE NOI,

ROMÂNIA ÎSI VA RECAPATA LIBERTATEA SI VA DEVENI O DEMOCRATIE FUNCTIONALA!

DOAR ÎMPREUNA PUTEM CONSOLIDA

DEMOCRATIA SI STATUL DE DREPT!

PSD Democratie si Libertate-PDF

Consiliul Naţional se va centra pe două teme principale:
·        Statul Social responsabil
·        Democraţie şi libertate

Reuniunea Consiliului Naţional se va desfăşura timp de două zile şi va avea loc la Palatul Parlamentului.

Ø     Vineri 21 octombrie 2011

Vineri, 21 octombrie 2011, în prima zi a reuniunii, vor avea loc începând cu ora 10.00, întâlniri ale structurilor de tineret, femei, pensionari etc, ale partidului, care vor evalua situaţia actuală şi vor face propuneri politice şi de guvernare.

Astfel:

Ora 10⁰⁰       Birou Executiv Central  al organizaţiei de pensionari
Ora 11⁰⁰        Comitet Executiv  al organizaţiei de femei
Ora 12⁰⁰        Comitet Executiv al organizaţiei de tineret
Ora 15⁰⁰        Comitet Executiv  PSD DIASPORA  cu participarea europarlamentarilor

Tot vineri, 21 octombrie, între orele ora 15.00 şi 18.00, se vor organiza ateliere de lucru.

Astfel:

Ora 15⁰⁰     Atelier de lucru privind educaţia
Ora 15⁰⁰     Atelier de lucru pe teme economice şi sociale
Ora 15⁰⁰     Atelier de lucru privind sănătatea
Ora 15⁰⁰     Atelier de lucru privind agricultura şi mediul
Ora 15⁰⁰     Atelier de lucru privind cultura
Ora 15⁰⁰     Atelier de lucru privind justiţia
Ora 15⁰⁰     Atelier de lucru politica externa si afacerile europene
Ora 15⁰⁰     Atelier de lucru PES Activists
Ora 15³⁰     Atelier de lucru privind administraţia şi aleşii locali 

Începând cu orele 18.00, va avea loc o  reuniune în plen a Consiliului Naţional,care va oferi, timp de 3 ore, posibilitatea pentru membrii Consiliului de a lua cuvântul pe teme centrale.

Ø     Sâmbătă 22 octombrie 2011

Sâmbătă dimineaţa, de la ora 10.00, va începe a doua reuniune în plen a Consiliului Naţional. Vor lua cuvântul invitaţii, apoi vor fi prezentate Consiliului Naţionalrapoartele Secretarului General al PSD, Liviu Dragnea, ale trezorierului şi ale Comisiei Naţionale de Arbitraj şi Integritate Morală.

Preşedintele Consiliului Naţional, Adrian Năstase, va prezenta raportul Consiliului Naţional şi aspecte decurgând din dezbaterile privind cele două teme centrale ale Consiliului „Statul social responsabil” şi „Democraţia şi libertatea în România”.

Preşedintele PSD, Victor Ponta, va prezenta o analiză a activităţii PSD şi priorităţile PSD pentru guvernarea viitoare.

Criza mondială este utilizată de regimul Băsescu drept scuză pentru mascarea incompetenţei, nepriceperii şi corupţiei generalizate pe care o patronează PDL. Actuala putere este vinovată de împingerea în sărăcie a peste 6 milioane de români. A distrus clasa mijlocie şi, în special, antreprenoriatul român. Regimul Băsescu a concentrat avuţia naţiunii în mâinile unui grup restrâns de clienţi politici, „abonaţi” la contracte publice oneroase. 

Statul Social, ridicat în România şi Uniunea Europeană la rang de principiu constituţional, înseamnă asumarea de către noi toţi – prin intermediul Statului – a obligaţiei de a asigura prin măsuri economice şi sociale un nivel de trai decent pentru cetăţeni şi, în acelaşi timp, de a garanta că drepturile fundamentale sunt respectate, fără discriminare.

Statul Social nu este un moft ideologic, ci este o responsabilitate constituţională. Potrivit Constituţiei României, statul trebuie să asigure, prin măsurile economice şi sociale, un nivel de trai decent pentru cetăţeni, să asigure condiţii pentru ca drepturile sociale să fie pentru toţi cetăţenii, fără discriminare. Legea fundamentală a României conţine şi obligaţia de solidaritate a statului faţă de cei mai dezavantajaţi.

Conform Tratatului de la Lisabona, „Uniunea (…) acţionează pentru dezvoltarea durabilă a Europei, întemeiată pe o creştere economică echilibrată şi pe stabilitatea preţurilor, pe o economie socială de piaţă cu grad ridicat de competitivitate, care tinde spre ocuparea deplină a forţei de muncă şi spre progres social, precum şi pe un nivel înalt de protecţie şi de îmbunătăţire a calităţii mediului. Aceasta promovează progresul ştiinţific şi tehnic. Uniunea combate excluziunea socială şi discriminările şi promovează justiţia şi protecţia sociale, egalitatea între femei şi bărbaţi, solidaritatea între generaţii şi protecţia drepturilor copilului.” (art.3).

În România, propagandiştii puterii actuale dezinformează zi de zi, ceas de ceas şi în proporţii de masă. A sosit momentul să ieşim din minciună. Este vremea adevărului:

NU Statul Social se află la rădăcina crizei economice globale, ci marile bănci şi corporaţii, care în numele mitologiei „pieţelor care se autoreglementează” au transformat speculaţia în esenţa capitalismului financiar[1].

NU politicile solidarităţii sunt cauza crizei economice, ci lăcomia fără margini mascată sub numele principiului „asumării riscurilor”.

NU cei mulţi şi săraci sau clasa de mijloc au fost principalii beneficiari ai creşterii economice în vremuri de prosperitate, ci „pisicile îmbuibate ale capitalismului” care au acumulat profituri uriaşe prin speculaţii financiare neruşinate şi menţinerea unor salarii de mizerie pentru angajaţi.

NU Statul Social este cauza principală a îndatorării uriaşe a statelor în Europa, ci acţiunea guvernelor pentru a salva de la faliment băncile ce s-au aventurat în speculaţii nesăbuite. Europa şi România sunt în criză pentru că reprezentanţii capitalismului speculativ financiar doresc să continue politica de privatizare a câştigurilor şi de socializare a pierderilor. „Unii cu câştigurile, alţii cu pierderile” este deviza celor care doresc să distrugă Statul Social doar pentru a-şi menţine ei câştigurile. Statul Social este pus în pericol de forţele egoismului rapace, justificat prin mitologia absurdă a „pieţelor perfecte”, ce se autoreglează.

În faţa asaltului furibund al PDL asupra Statului Social, PSD se declară apărătorul responsabil al valorilor solidarităţii şi justiţiei sociale. Înţelegem să apărăm cu orice preţ Statul Social responsabil, deoarece NU suntem de acord cu politicile absurde şi iresponsabile ale PDL:

○   menţinerea unui nivel scăzut de salarizare, pentru a obţine competitivitate prin aşa-numitul „dumping social”[2]. Niciun stat european nu îşi construieşte viitorul dorind să menţină salariile scăzute, ci are ca obiectiv realizarea unei economii performante, bazate pe cunoaştere;

○   supraimpozitarea muncii şi subimpozitarea capitalului, cu predilecţie a câştigurilor din activităţi speculative;

○   dezechilibrarea raporturilor dintre angajat şi angajator în favoarea celui din urmă, pentru a transforma salariatul într-un sclav modern;

○   privatizarea cu orice preţ, fără ca Statul să aibă capacitatea efectivă de reglementare şi control al pieţei. În fapt, pe ultima sută de metri a guvernării, PDL doreşte să dea mai multe „tunuri”, în favoarea sistemului mafiot pe care îl reprezintă;

○   menţinerea unui sistem de impozitare nediferenţiat al veniturilor cetăţenilor, ce adânceşte polarizarea socială şi îi face pe cei săraci şi mai săraci, iar pe cei mai bogaţi şi mai sfidători în afişarea opulenţei lor;

○   privatizarea sistemului medical şi reducerea pachetului de servicii medicale decontate, pe principiul „dacă nu ai bani, poţi să mori”;

○   destructurarea sistemului educaţional prin închideri de şcoli, salarii foarte scăzute şi culpabilizarea cadrelor didactice;

○   reducerea cu 12% a puterii de cumpărare a pensionarilor doar în anii 2010-2011;

○   menţinerea discrepanţei de venituri şi oportunităţi între femei şi bărbaţi;

○   stigmatizarea politică şi culturală a persoanelor ce au nevoie de sprijinul societăţii pentru a avea o viaţă decentă, prin transformarea persoanelor asistate social în ţapi ispăşitori ai crizei economice. Subliniem că ponderea în PIB a cheltuielilor sociale, în România, este jumătate faţă de media cheltuielilor în Uniunea Europeană;

○   refuzul dialogului social, ca formă de ignorare a vocii şi interesului cetăţenilor.

PSD NU POATE RĂMÂNE IMPASIBIL LA ATACURILE PDL ASUPRA ESENţEI STATULUI ROMÂN MODERN. PSD APĂRĂ STATUL SOCIAL RESPONSABIL. În viziunea social-democrată modernă, Statul Social responsabil, adaptat la condiţiile României înseamnă:

1. 1.     România are nevoie de locuri de muncă numeroase şi bine plătite. Nicio societate nu poate ieşi din cercul vicios al sărăciei dacă are locuri de muncă puţine, iar acestea sunt slab plătite. Soluţia pe termen mediu şi lung este de a crea în România cât mai multe locuri de muncă numeroase şi bine plătite. România are nevoie de o creştere treptată şi sustenabilă a nivelului de salarizare atât în domeniul public cât şi în economia privată. Dezvoltarea continuă a competenţelor şi capacităţilor românilor se poate face prin educaţie, formare profesională şi politici sociale active, astfel încât, în economia cunoaşterii, fiecare să poată contribui, să aibă locul său. Finanţarea politicii de flexicuritate la nivelul necesar ar putea să fie asigurată din surse publice şi din contribuţiile companiilor, definite pe baza principiului „bonus-malus”.

1. 2.     România are nevoie de scăderea impozitelor şi contribuţiilor sociale pe muncă, simultan cu suprataxarea câştigurilor obţinute din activităţi speculative. Marea problemă a României o reprezintă cuantumurile ridicate ale impozitelor şi contribuţiilor sociale pe muncă. Refuzând populismului soluţiilor simple, PSD consider însă că România are nevoie de un proces gradual de reducere a costurilor pe forţa de muncă, simultan cu creşterea taxelor pe proprietatea nelucrativă şi pe câştigurile obţinute din operaţiuni speculative.

PSD consideră că au fost distribuite nedrept costurile tranziţiei. Ţăranii, pensionarii şi salariaţii care au suportat cea mai mare parte a costurilor au avut cel mai puţin parte de beneficiile tranziţiei. Această nedreptate trebuie corectată! Obiectivul politic prioritar al unei guvernări viitoare trebuie să fie compensarea prin redistribuiri, prin creşteri salariale fundamentate economic, prin indexări de pensii, prin măsuri de asistenţă socială şi prin măsuri afirmative a costurilor suplimentare ale tranziţiei suportate de cei care au sărăcit în perioada tranziţiei: ţăranii, pensionarii, salariaţii şi, dintre aceştia, mai ales bugetarii – personalul din învăţământ, sănătate, asistenţă socială, administraţie, armată, poliţie etc. Trebuie stopată minciuna prin care se consideră că pensionarii sunt „asistaţi social”. NU, aceştia trebuie să beneficieze de venituri decente pentru că au contribuit de-a lungul întregii vieţi la sistemul de pensii, în baza principiului solidarităţii între generaţii.

1. 3.     România are nevoie de un nou Cod al Muncii, pentru restabilirea protecţiei salariatului în faţa abuzurilor companiilor. Plecarea companiei Nokia din România arată consecinţele Codului Muncii în varianta Băsescu-Boc: salariaţii au fost concediaţi cu brutalitate. În Germania nu s-a întâmplat acest lucru. Soluţia nu poate fi decât una singură: un nou Cod al Muncii, care să ofere protecţie salariaţilor în faţa companiilor, dar să le ofere acestora din urmă posibilitatea de a se adapta la schimbările din economie. PSD îşi propune să participle la  refacerea echilibrului necesar al relaţiilor de muncă printr-o nouă legislaţie.

1. 4.     Privatizările trebuie realizate doar acolo unde este nevoie. Nu trebuie înlocuit monopolul de stat cu monopolul privat. PSD nu respinge, în principiu, privatizarea ca un instrument pentru creşterea eficienţei economice. Însă nici nu consideră că simpla privatizare rezolvă toate problemele de competitivitate. Avem deja numeroase experienţe negative, iar PSD îşi asumă partea sa de responsabilitate. NU trebuie însă să perseverăm în greşeală. PSD nu este de acord cu privatizarea monopolurilor naturale, pentru a tranforma monopolurile de stat în monopoluri private. Statul trebuie să rămână acţionar, în măsura posibilului, în domeniile strategice, respectiv în sectoarele care asigură bunuri sociale esenţiale: sănătate, educaţie, transport public, transportul energiei ş.a. 

1. 5.     România are nevoie de un sistem de impozitare diferenţiată: mai puţin de la cei săraci, mai mult de la cei bogaţi. Încă nu s-a spus suficient de apăsat faptul că sistemul cotei unice a funcţionat ca un adevărat dizolvant al statului social. Rezultatul este acesta: diferenţa dintre veniturile primilor 20% cei mai înstăriţi din populaţie şi cei 20% cu cele mai scăzute venituri este cea mai mare din Uniunea Europeană (7,04% faţă de media europeană de 4,95%). România este în vârful inegalităţii sociale în Uniunea Europeană alături de alte state de la periferie: Letonia, Lituania, Portugalia. Această situaţie trebuie corectată prin revenirea la un sistem de impozitare diferenţiată a veniturilor persoanelor fizice: cei mai sărăci să plătească mai puţin, deoarece şi beneficiază mai puţin de bunurile publice, iar cei mai bogaţi să plătească mai mult, deoarece profită mai mult de bunurile şi serviciile realizate din resurse publice. Solidaritatea socială nu este o dogmă ideologică a stângii, ci o condiţie a succesului naţiunilor. „Războiul româno-român” a devenit politică de stat sub regimul Băsescu. Dezbinată, România nu are nicio şansă să depăşească vremurile grele ce vor urma.    

1. 6.     Spitalele şi policlinicile de stat nu trebuie privatizate, ci sprijinite pentru a fi mai accesibile şi performante. Mai mult decât oriunde, în cazul sistemului de sănătate se dovedeşte valoarea principiului social-democrat „DA, economiei de piaţă, NU societăţii de piaţă”. Spitalele şi policlinicile de stat nu pot fi transformate în firme care să obţină profituri imense, în timp ce numeroşi români ar fi lăsaţi să moară cu zile pentru că nu au bani pentru a-şi plăti serviciile medicale. Sistemul de sănătate publică poate funcţiona doar dacă se aplică principiul solidarităţii contributorilor: o îngrijire decentă pentru toţi cetăţenii, iar cei care câştigă peste medie se pot îndrepta spre sistemul privat. Universalitatea dreptului la viaţă (implicit la îngrijire medicală) este un principiu fundamental al democraţiei, pe care PSD îl apără necondiţionat. “Înţelegem” dorinţa celor care încearcă privatizarea doar în domenii cum ar fi stomatologia, chirurgia estetică, obstetrica, lăsând celelate domenii ale sănătăţii în sarcina statului. Noi însă nu suntem de accord cu astfel de practici.   

1. 7.     Educaţia este cu adevărat unica şansă a României. România a cunoscut prea numeroase şi extravagante „reforme ale educaţiei”. Rezultatul acestora este, în mod evident, nesatisfăcător. PSD consideră că educaţia poate deveni principalul motor de dezvoltare al României dacă: se va restabili încrederea în valoarea şi utilitatea socială a educaţiei sau, cum spune o veche zicală „Ai carte, ai parte!”; salarizarea cadrelor didactice şi a celor din sistemul de cercetare-dezvoltare va fi pe măsura utilităţii sociale ridicate a acestora; experimentele şi ambiţiile personale privind „reforma educaţiei” vor înceta, iar sistemul educaţional va avea o structură predictibilă. 

1. 8.     Democraţia paritară este o necesitate. În pofida unor succese limitate, inegalităţile între femei şi bărbaţi sunt încă vizibile în România. Pe piaţa muncii, femeile sunt larg defavorizate şi discriminate. Cele mai recente studii demonstrează o diferenţă de 14% în salarizarea femeilor şi bărbaţilor la muncă şi calificări egale. România trebuie să aibă un angajament mai clar şi mai precis pentru asigurarea promovării egale a femeilor şi bărbaţilor pentru funcţii de responsabilitate şi un cod special pentru egalitatea de acces şi egalitatea de tratament în toate instituţiile şi serviciile publice (inclusiv în Parlament).

1. 9.     România trebuie să arate că îi pasă de cei mai slabi, de persoanele cu dizabilităţi şi de persoanele cu venituri foarte mici. Sub regimul Traian Băsescu „legea junglei” a fost transformată într-o veritabilă doctrină oficială. Persoanele dezavantajate social au fost împinse şi mai mult spre periferia societăţii, iar concetăţenii cu venituri mici sau dizabilităţi au fost atacaţi şi stigmatizaţi social. PSD consideră, dimpotrivă, că societatea nu poate funcţiona dacă nu există puternice legături de solidaritate între cei mai puternici şi cei mai slabi, între bogaţi şi săraci, între tineri şi bătrâni, între cei sănătoşi şi persoanele aflate în suferinţă. România trebuie să redevină o PATRIE pentru toţi cei 22 milioane de cetăţeni, nu doar pentru o infimă minoritate, a celor bogaţi. România trebuie să redevină o societate incluzivă, iar PSD îşi propune să realizeze acest lucru.

1. 10.   Dialogul social, un element indispensabil într-o societate democratică. Prin legile promovate de regimul Băsescu, respectiv Codul muncii şi Legea dialogului social, este minimalizat rolul sindicatelor şi implicit cel al dialogului social. Ce este mai evident în acest sens, decât faptul că aceste legi au fost adoptate prin asumarea răspunderii de către guvern, şi fără o consultare reală a partenerilor sociali. PSD consideră că are obligaţia de a revigora dialogul social între organizaţiile sindicale şi patronale, cu implicarea ONG-urilor, dialog apt să formuleze noi răspunsuri la noile provocări ale globalizării. PSD are o lungă tradiţie a dialogului social real şi fructuos, iar viitorul său guvern va readuce normalitatea consultărilor sistematice cu sindicatele şi patronatele.     

Social democraţia vorbeşte despre libertate încă de la începuturile ei. Libertatea individuală se poate dezvolta cel mai bine într-o democraţie, pentru că democraţia este modul de viaţă al libertăţii. Vrem să avem curajul pentru „mai multă democraţie”. Ca social democraţi ne îndreptăm însă critic asupra stadiului actual al democraţiei din România.

Trebuie să reparăm rapid ceea ce cetăţenii români au pierdut în materie de liberate şi democraţie în ultimii ani şi să găsim căi noi pentru revitalizarea participării democratice în toate domeniile vieţii.

Libertatea, dreptatea şi solidaritate sunt valori fundamentale ale social-democraţiei şi au nevoie de un cadru democratic în care să poată fi exprimate. Noi toţi ne putem dezvolta ca indivizi, doar într-un cadru constituţional democratic, fără limitări.

Limita libertăţii fiecăruia dintre noi este responsabilitatea faţă de libertatea celuilalt.

Într-o democraţie, cetăţenii îşi asigură solidar, unul altuia, acelaşi grad de libertate.

Într-un stat democratic, cetăţenii  pot să participe liber, atât la discuţiile politice, cât şi la  decizii. Libertatea nu este însă doar un drept, ea este şi o obligaţie. A fi cetăţean este un mod activ de viaţă. Libertatea înseamnă şi efort personal, înainte de a te putea bucura de ea.

Pentru ca oamenii să poată lua parte liber la deciziile democratice, este nevoie de asigurarea unor premise favorabile din punct de vedere material şi cultural şi aceste premise sunt incluse în obligaţia de solidaritate între cetăţeni. Societăţile democratice trăiesc prin faptul că le permit cetăţenilor lor să participe activ la viata politică. Aceasta este o condiţie sin equa non a democraţiei sociale.

Democraţia are nevoie şi de instituţii. Democraţia are nevoie de un stat capabil de acţiune. Atunci când statul slăbeşte, slăbeşte în acelaşi timp şi democraţia. Democraţia nu este doar un principiu de organizare, este o formă de viaţă, care se bazează pe respect şi toleranţă reciprocă.

Starea democraţiei în România

Există destule semnale că democraţia în România a pierdut din forţă. Nu este însă clar dacă avem de a face cu o criză a partidelor, care sunt înlocuite de iniţiative individuale, sau dacă într-adevar modalităţile de participare ale fiecărui individ la deciziile democratice se reduc. Din ce în ce mai mulţi oameni se arată nemulţumiţi de modul lor de viaţă.

Viteza de dezvoltare a economie şi viteza de dezvoltare a democraţiei sunt diferite, iar asta pune democraţia sub presiune. Fundamentaliştii pieţelor îi aruncă în cârcă faptul că nu ar fi destul de eficientă pentru o economie modernă. Pe de altă parte, adaptarea la o economie globală lasă mai puţină libertate politicilor legitimate democratic naţional.

Noi considerăm că acţiunea individuală este îndreptată doar spre maximizarea proprie, si duce la slăbirea valenţelor democratice. Criza economică, inegalitatea socială, izolarea elitelor, adâncirea polarizării sociale creează sentimentul inutilităţii participării. Politica, mass-media şi economia sunt dominate de un grup restrâns de persoane, cu pregătire şi nivel economic peste medie.

Mediul public politic tinde să devină spectacol şi asta trebuie să ne îngrijoreze. O democraţie viabilă poate să existe doar dacă toţi cetăţenii pot participa la viaţa politică, dar au şi şansa de a avea succes în ea.

PSD doreşte să opună paternalismului populist, o iniţiativă democratică!

Vrem să pornim o dezbatere despre şi cu cetăţenii. Este vorba despre democraţie vie, la locul de muncă, în instituţii, în spaţiul public şi în adunările politice.

Tocmai tema „democraţie şi libertate” este cea mai potrivită pentru a apropia şi a integra în viaţa de partid cetăţenii interesaţi. În acelaşi timp, dorim să construim un dialog cu societatea civilă, activiştii pe internet şi alte grupe de cetăţeni care până acum au ales să tacă în spaţiul public. Scopul nostru este să luptăm împotriva ignorării acestor categorii de către politică şi distanţării de democraţie, şi să opunem inerţiei lui „merge şi aşa” şi „nu contează”, o politică menită să susţină democraţia trăită.

Întrebări fundamentale:

1.Participarea democratică

Participarea la deciziile politice este o unitate de măsură pentru deschiderea şi susţinerea democraţiei. Participarea în politică are loc în multe domenii, în parlament şi consilii locale, în partide şi în organizaţii neguvernamentale, în implicarea la dezbaterea publică, în mass-media sau în alte forme de iniţiative cetăţeneşti.

A vorbi despre participare nu este o chestiune formală. Există în România o mulţime de dovezi de îngrădire ale modalităţilor de participare, în ciuda unei deschideri formale. De remarcat ar fi că, în ultimii ani, participarea la alegeri scade în mod constant. Evident, pentru aceasta există multe cauze, dar, cu siguranţă, mulţumirea conaţionalilor noştri faţă de situaţia din ţară nu constituie una dintre ele. Mai degrabă de vina ar putea fi, în unele cazuri, privatizarea alegerilor, devenite în comunităţi o afacere în grup închis.

Mulţi cetăţeni consideră posibilitatea de participare democratică ca fiind restrânsă. Ei nu mai cred în egalitatea între cetăţeni, deoarece interesele economice din ultimii ani le-au arătat altceva. Ei au senzaţia că din ce în ce mai multe decizii sunt luate aparent în logica lipsei de altă alternativă sau sunt impuse de interese de grup. În ultimii ani, toate deciziile guvernului sunt prezentate ca soluţii ultime în faţa iminenţei unui dezastru şi este din ce în ce mai greu pentru cetăţeni să îşi formeze o opinie proprie asupra diferitelor probleme.

Întrebările noastre sunt:

-        De ce scade participarea în alegeri?

-        Vom mai avea alegeri corecte?

-        Mai există democraţie parlamentară?

-        Ce relevanţă pentru participarea democratică au diferenţele de exemplu dintre bărbaţi şi femei, dintre bogaţi şi săraci, dintre tineri şi vârstnici, dintre orăşeni şi cei care locuiesc la sat, dintre oameni cu pregătire diferită?

-        Mai au cetăţenii încredere că prin deciziile lor pot să participe la deciziile care le definesc destinul comun?

-        Există un primat al democraţiei în conflict cu logica economică?

-        Funcţionează o participare egală a tuturor cetăţenilor în democraţia parlamentară?

-        Cum asigurăm un stat democratic şi participativ?

-        Avem nevoie de noi elemente participative cum ar fi plebiscitul/referendum sau o participare online, pe internet?

-        Avem nevoie de votul majoritar?

-        Cum stăm cu asigurarea individuală  a condiţiilor materiale şi culturale pentru democraţie?

-        Ce ofertă de formare politică avem?

-        Cum se comportă democraţia noastră cu inamicii ei, în mod special cu populismul şi extremismul de dreapta?

2. Democraţie socială şi economie

Ca social-democraţi vedem în actuala criză economică şi o provocare pentru democraţie. Mulţi cetăţeni se întreabă de ce guverne alese democratic nu au reuşit să domesticească marile pieţe financiare internaţionale. Rămâne de văzut dacă democraţia va reuşi să nu îşi rupă dinţii în criza economică, ci dimpotrivă, să se întărească, să reglementeze pieţele şi să garanteze că costurile crizei vor fi suportate şi de cei care au cauzat-o.

În ultimele decenii, ne-a fost creată senzaţia că s-ar afla într-un raport cel puţin încordat. Mulţi fundamentalişti ai capitalismului liberal văd între dezvoltarea economică şi democraţie chiar o contradicţie sau, cel puţin, o ierarhie. Pentru ei a fost mai importantă dereglemantarea pieţelor sau privatizarea, decât participarea la deciziile democratice. În această logică, din ce în ce mai multe decizii politice au fost privatizate. În această logică, şi numai în aceasta, democraţia este un produs al economiei de piaţă. În mintea lor, democraţia nici măcar nu este necesară pentru funcţionarea pieţelor şi a societăţilor. Mulţi aşa-zişi economişti  îşi iau ca model de succes state unde „participarea democratică” este strict controlată.

Criza economică pe care o traversăm ne învaţă însă altceva: pieţe nereglementate nu generează, pe termen lung, o creştere constantă, şi nici nu sunt economic mai bune. Dimpotrivă, ţările care trec prin criză cu sacrificiile cele mai mici sunt ţări în care pieţele sunt mai bine reglementate, în care regulile pentru piaţa muncii sunt mai stricte, în care cei dezavantajaţi sunt susţinuţi de stat.

Social-democraţii înţeleg dreptatea socială şi participarea democratică nu ca pe o piedică în calea economiei, ci, dimpotrivă, ele sunt cadrul şi scopul economiei sociale de piaţă.

Dreptatea socială şi participarea democratică garantează că economia nu este direcţionată de speculaţii incontrolabile, care degradează viaţa umană la nivel de marfă.

Ne interesează, de aceea, ce domenii ale vieţii umane şi ce bunuri publice trebuie scoase din logica economică, în aşa fel încât să putem trăi liber.

Întrebările noastre sunt:

-                 În ce măsură democraţia suferă de distribuţia inegală a bogăţiei şi sărăciei? Inegalitatea este o piedică în calea participări?

-                 Cum asigurăm premisele materiale şi culturale ale democraţiei – un trai decent şi o educaţie cât mai largă?

-                 Ce consecinţe au globalizarea, respectiv europenizarea pieţelor, pentru democraţie?

-                 Există un primat al politicii?

-                 Cum ar putea să arate o formă modernă a unei economii democratice?

-                 Trebuie şi poate să existe un acces democratic la resursele naturale?

3. Libertatea şi noile medii de comunicare

Libertatea de exprimare este dintre cele mai importante drepturi cetăţeneşti. Nivelul ei spune multe despre gradul de libertate ale unei societăţi. Libera opinie există numai fără o presiune a statului.

Libertate de opinie nu este însă ameninţată doar de dictatori sau de populism.

Libertatea de opinie nu este comodă. Nu tuturor le place să-i contrazici şi destui cetăţeni nu se obosesc să se preocupe de probleme complicate ale vieţii publice. Oferta complexă de surse de informaţii şi canale de comunicare nu aduce automat un câştig pentru libertate. Mai multe posturi TV nu înseamnă o societate mai liberă.

Dezbaterile libere pe probleme sociale şi economice nu sunt întotdeauna uşor de digerat. Vedem asta zilnic când deschidem televizorul sau cumpărăm un ziar: informaţia este înlocuită cu  divertismentul.

Libertatea de opinie este însă lipsită de însemnătate, atunci când temele importante nici măcar nu mai trec de perdele de fum sau de divertismentul aducător de rating.

Şi instituţiile din mass-media au o parte de responsabilitate. Oamenii sunt liberi doar atunci când se pot orienta. O condiţie premergătoare este multitudinea de surse de informare şi diversitatea informaţiilor, nu doar la posturile publice, ci şi în mediile private sau în internet. Considerăm concentrarea presei scrise, a televiziunilor şi radiourilor, dispariţia din ce în ce mai mult a ziarelor, un pericol la adresa discursului democratic. Acelaşi lucru este valabil şi pentru noile generaţii de jurnalişti, dintre care mulţi au învăţat meşteşugul comunicării, dar au din ce în ce mai puţine convingeri democratice, cunoştinţe sociale  sau convingeri politice.

Noile medii oferă, aparent, o infinită libertate a informării şi comunicării. Dezvoltarea internetului deschide noi modalităţi de participare şi de informare. Utilitatea acestora depinde şi de modul în care vom desena cadrul de dezvoltare al mediului online.

Prin privatizarea şi monopolizarea informaţiei pe plan mondial, prin construirea şi controlul din ce în ce mai multor baze de date se nasc noi pericole pentru libertate şi democraţie, pericole la care politica trebuie să găsească răspunsuri.

Conceptul de stat poliţienesc devine din ce în ce mai actual prin dezvoltarea modalităţilor tehnice de a institui profile de mişcare, recunoaştere individuală, reclame targetate etc.

De aceea, ne întrebăm:

-                 Cum putem, ca societate, să folosim şansa noilor medii şi să evităm riscul fragmentării mediului public?

-                 În ce măsură, gândirea publică şi acţiunea politică sunt influenţate de web 2.0?

-                 Cum pot fi folosite modalitaţile de participare pe care le deschide internetul?

-                 Cum pot fi organizate online dezbateri serioase?

-                 Cum putem evita concentrarea media, monopolizarea, logica consumistă, izolarea şi monitorizarea individuală?

-                 Cum putem evita ca noile tehnologii să fie folosite pentru subminarea democraţiei? (aceeaşi tehnologie care duce la transmiterea informaţiei, poate fi folosită şi pentru înregistrări telefonice, monitorizare, etc.)

-                 Ce noi polarizări creează digitalizarea lumii în care trăim?

-                 Putem invita mass-media la un dialog despre participarea la succesul democraţiei?

4. Obstacole în activitatea politică

În conformitate cu art 8, alin (2) din Constitutia României “Partidele politice .. contribuie la definirea şi la exprimarea voinţei politice a cetăţenilor”, iar conform art 2 din Legea partidelor politice nr.14/2003 “ Prin activitatea lor, partidele politice promoveaza valorile si interesele nationale, pluralismul politic, contribuie la formarea opiniei publice, participa cu candidati in alegeri si la constituirea unor autoritati publice si stimuleaza participarea cetatenilor la scrutinuri”.

Scopul partidelor şi al politicii este cel de a servi voinţei cetăţenilor şi nu unor interese parţiale de grup. Mulţi conaţionali se îndoiesc, însă, de deschiderea internă a PSD.

Ne întrebăm, astfel:

-                 Cui aparţine politica, cetăţenilor sau economiei?

-                 Cat de transparente sunt partidele?

-                 Funcţionează partidele ca voce a cetăţenilor şi ca actor în formarea voinţei politice?

-                 Îşi îndeplinesc încă partidele sarcina în recrutarea conducerii politice?

-                 Cât de democratic se consideră PSD-ul şi cât de democratic îl consideră ceilalţi?

-                 Limbajul şi ritualurile vieţii de partid fac PSD-ul, la fel ca alte partide, un partid închis?

-                 Cum stăm cu democraţia internă în PSD?

-                 Cum stăm cu transparenţa în PSD?

-                 Reuşim să ne luăm în serios activitatea?

-                 Cum poate fi limitată influenţa grupurilor de interese?

-                 Cât de interţesute sunt politica şi economia?

5. Relaţia încordată dintre libertate şi siguranţă

Statele trebuie să facă faţă unor noi provocări pentru siguranţa cetăţenilor. Formelor noi de criminalitate organizată, criminalitate pe internet, violenţă politică, formelor asimetrice în care se poartă războaiele în întreaga lume, nu li se pot opune mijloace tradiţionale militare sau poliţieneşti.

Astfel au luat naştere noi instrumente ale politicii naţionale de securitate. Mulţi cetăţeni se tem că astfel le sunt limitate, în mod nenecesar, drepturile fundamentale. Noua politică de securitate îşi are, de aceea, locul pe bancul de probă.

Ce este realmente necesar pentru lupta împotriva terorismului şi ce este limitarea libertăţii individuale? Nu cumva măsurile aşa-zis preventive, ca de exemplu stocarea datelor utilizatorilor de internet, sunt supradimensionate? La fel cum, de exemplu, este supradimensionată creşterea exponenţială a numărului de înregistrări ale convorbirilor telefonice? Limitarea dreptului de întâlnire şi controlul manifestărilor publice se încadrează în aceeaşi logică cu cea controlului mass-media. Şi din punctul nostru de vedere aceasta nu este o logică democratică.

Asistăm aproape zilnic cum prin tot felul de reglementări guvernul înţelege să limiteze drepturi constituţionale fundamentale şi considerăm importantă o discuţie asupra limitării acestor drepturi (în contextul posibil al introducerii limitărilor acestora în texte constituţionale, ca de exemplu în Ungaria).

Întrebările noastre:

-                 Cum putem asigura într-o democraţie protecţia cetăţenilor fără a le limita libertatea individuală?

-                 Cum puteam asigura drepturile personale şi cum putem asigura astăzi protecţia datelor personale?

-                 Mai este încă  justificată  limitarea  drepturilor fundamentale decisă după 11 septembrie 2001?

-                 Cum se împacă sacrificiul soldaţilor români pe fronturile internaţionale, cu ideea de democraţie?

-                 Cum ne asigurăm că deciziile despre război şi pace rămân, în continuare, legitimate democratic?

Descarca fisierul .doc

Descarca fisierul .pdf